Negative competence conflict in contestation to forced execution: exclusive jurisdiction of the court that authorized execution under Art. 651(3) C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled definitively in favor of the Brașov Court, resolving a negative competence conflict by assigning jurisdiction to that court to handle the contestation to execution. The dispute arose when a debtor filed a contestation to execution against a debt enforcement initiated under a credit contract, leading to a procedural conflict where the Bucharest Sector 4 Court declined jurisdiction on the basis that the debtor's de facto residence was in Bucharest, while the Brașov Court had originally authorized the enforcement. The decisive legal basis was Article 651(3) of the Civil Procedure Code, which establishes that the court authorizing the forced execution retains exclusive jurisdiction for subsequent incidents and contestations, meaning the initial establishment of jurisdiction by the Brașov Court was final and could not be re-litigated during the enforcement process.
Legislator headnote
AI generatedart. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative competence conflict in contestation to forced execution: exclusive jurisdiction of the court that authorized execution under Art. 651(3) C. proc. civ: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 667, 712 şi 732 alin. (1) C. proc. civ., precum şi art. 6 şi 7 din Decretul nr. 167/1958.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 26 martie 2019, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A. ca instanţa să dispună anularea executării silite ce face obiectul Dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ C., suspendarea executării silite şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea cererii a arătat că executarea silită s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu valabil, creanţa neavând, astfel, caracter cert, lichid şi exigibil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 667, 712 şi 732 alin. (1) C. proc. civ., precum şi art. 6 şi 7 din Decretul nr. 167/1958.
Prin Sentinţa nr. 6803 din 11 iulie 2019, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În motivare a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că debitoarea contestatoare avea, la data sesizării organului de executare, reşedinţa în Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 13214 din 8 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoria Braşov. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a aceloraşi dispoziţii legale, şi anume ale art. 651 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ., însă a constatat că, la data formulării cererii de executare silită, debitoarea avea domiciliul în Braşov, nefiind depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că domiciliul în fapt al debitoarei s-ar afla în Bucureşti.
Totodată, a reţinut că încuviinţarea executării silite s-a realizat tot de către Judecătoria Braşov, astfel cum reiese din încheierea din 14 februarie 2019.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2019, contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea executării silite ce face obiectul Dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ C., suspendarea executării silite şi obligarea intimatei B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe sau organe".
În cauză, se constată că Judecătoria Braşov, prin încheierea din 14 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a admis cererea BEJ C., la cererea creditoarei B. S.A. şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/26.10.2016, împotriva debitoarei A.
Astfel, instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Braşov, aspect care nu mai poate fi repus în discuţie în cursul executării silite, având în vedere prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., anterior citate.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2019.
GGC - NN