Romanian royalty-collection suit survives forum contest; Bucharest Tribunal fixed as venue as creditor's seat is place of damage

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 26 iulie 2018, astfel cum a fost precizată, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.322,24 RON, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2015 - 29.02.2016; obligarea pârâtei la plata sumei de 7.430,50 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016, reprezentând remuneraţie acordată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.03.2016 - 31.07.2018; obligarea pârâtei la plata sumei de 2.659,30 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 2, calculate conform Deciziilor ORDA nr. 10/2016 şi nr. 120/2016; obligarea pârâtei la încheierea autorizaţiilor/licenţelor neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1349 şi urm. C. civ., Legea nr. 8/1996 şi Deciziile ORDA nr. 399/2006, nr. 189/2013, nr. 10/2016 şi nr. 120/2016.

Prin Sentinţa nr. 2191 din 22 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivarea soluţiei de declinare tribunalul a reţinut că fapta ilicită ce face obiectul acţiunii constă în comunicarea operelor artiştilor interpreţi reprezentaţi de CREDIDAM, fără autorizaţie legală, astfel cum este prevăzută de dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996. Această faptă ilicită se consumă la sediul pârâtei, care este situat în loc. Râşnov, jud. Braşov.

Locul unde s-a produs prejudiciul nu poate fi considerat locul unde trebuie făcută plata, întrucât acţiunea priveşte plata remuneraţiilor în lipsa unei convenţii de stabilire a locului plăţii. Reclamanta a indicat drept loc al producerii prejudiciului mun. Bucureşti, însă acesta nu este opozabil pârâtei, în sensul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât litigiul nu este întemeiat pe existenţa unei convenţii.

Totodată, acţiunea nu este una îndreptată împotriva persoanei reclamantei sau a bunurilor acesteia, astfel că alternativa de stabilire a competenţei la locul de producere al prejudiciului nu îşi găseşte aplicare în acest caz.

Tribunalul a mai reţinut că reglementarea naţională urmăreşte reglementarea cuprinsă în art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 44/2001, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie (cauza C-21/76 Gj Bier vs Mines de Potasse).

Curtea Europeană a statuat că locul producerii prejudiciului nu este locul unde reclamantul pretinde că a suferit pierderea economică şi că dispoziţia legală nu este menită să ofere protecţie, în sensul stabilirii competenţei în favoarea părţii care pretinde reparaţia prejudiciului.

S-a mai reţinut şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind amintite Deciziile nr. 561/2015 şi nr. 3393/2014, în care s-a stabilit competenţa teritorială pentru soluţionarea unor acţiuni similare, fie la sediul pârâtei, fie la locul săvârşirii faptei ilicite.

Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 223/S din 28 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivare instanţa a reţinut că în această ipoteză competenţa teritorială este una alternativă, pe lângă sediul pârâtei cererea putând fi introdusă şi la instanţa în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantei, care a optat, în temeiul art. 116 C. proc. civ., pentru Tribunalul Bucureşti, ca fiind locul producerii prejudiciului.

Colectarea sumelor în litigiu se realizează în contul bancar al reclamantei, care este deschis la B. Lipscani, în Bucureşti, astfel că prejudiciul patrimonial a fost suportat de reclamantă în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Art. 113 pct. 9 C. proc. civ. nu condiţionează competenţa teritorială de o convenţie privind stabilirea locului plăţii, întrucât o atare convenţie este exclusă de incidenţa răspunderii civile delictuale.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 2.322,24 RON, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2015 - 29.02.2016, precum şi a sumei de 7.430,50 RON înmulţit cu 3, aferentă perioadei 01.03.2016 - 31.07.2018; obligarea pârâtei la plata sumei de 2.659,30 RON înmulţit cu 3, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 2 de cerere; obligarea pârâtei la încheierea autorizaţiilor/licenţelor neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Art. 113 pct. 9 C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În speţă, fapta ilicită care se impută pârâtei constă în comunicarea publică în scop ambiental a fonogramelor/prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual aparţinând artiştilor interpreţi fără a deţine autorizaţii/licenţe neexclusive valabile din partea CREDIDAM şi fără a achita remuneraţiile cuvenite, conform legii.

Astfel, în ceea ce priveşte locul săvârşirii faptei ilicite, acesta se situează în loc. Râşnov, la locaţia hotelului şi restaurantului aparţinând pârâtei.

Cât priveşte locul producerii prejudiciului, acesta este locul în care se face plata/încasarea sumelor reclamate de către colectorul unic, reclamantul în speţă.

Potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor, obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii.

Cum sediul creditorului, în speţă reclamantul, în calitate de colector unic, este în Bucureşti şi inclusiv unitatea bancară la care acesta are cont deschis este în aceeaşi localitate, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată (B. Lipscani), competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.

La stabilirea competenţei s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă care nu îşi putea invoca din oficiu necompetenţa de soluţionare a cauzei, fiind ţinută de alegerea făcută de reclamant, în raport de locul producerii prejudiciului.

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., coroborate şi cu prevederile art. 126 alin. (1) din acelaşi act normativ, văzând că în speţă competenţa de soluţionare a litigiului este una alternativă, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2019.

GGC - NN