Jurisdictional conflict over minor's domicile: habitual residence fixed by notarized agreement prevails over one-month factual relocation under Civil Code art. 92

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărneşti sub nr. x/2018 la data de 27.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat instanţei să dispună modificarea măsurilor stabilite cu privire la minorul C. prin convenţia autentificată sub nr. x/09.05.2017 de D., în sensul stabilirii locuinţei minorului de la mamă la tată, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 928 din 26 iulie 2019, Judecătoria Zărneşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta B. prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze pricina este cea din circumscripţia căreia se regăseşte domiciliul minorului.

S-a reţinut că, prin convenţia notarială din 09.05.2017, părţile au stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei, care era la acel moment în satul şi comuna Albeşti Paleologu, jud. Prahova.

Minorul a locuit cu mama până la sfârşitul lunii octombrie 2018, moment de la care acesta locuieşte cu tatăl, în Râşnov.

Noţiunea de domiciliu a fost interpretată prin prisma dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. civ., reţinându-se că domiciliul minorului care nu are capacitate deplină de exerciţiu este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic.

Or, locuinţa statornică a minorului a fost la mamă, unde a locuit timp de aproape un an şi jumătate, în timp ce la tată acesta a locuit doar în luna anterioară formulării cererii de chemare în judecată.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, prin Sentinţa nr. 6921 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamantul A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti.

Pentru a dispune astfel instanţa a avut în vedere că, deşi domiciliul minorului a fost stabilit prin convenţia părţilor la mamă, cu cel puţin o lună înainte de sesizarea instanţei reşedinţa în fapt a minorului se afla la domiciliul tatălui, în oraşul Râşnov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Zărneşti.

De asemenea, s-a reţinut că între părţi mai există un litigiu având acelaşi obiect - stabilire domiciliu minor - pensie de întreţinere, în care Judecătoria Ploieşti, sesizată de reclamanta B., şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Zărneşti, care şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit termen la data de 21 noiembrie 2019 în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect stabilire domiciliu minor şi stabilire pensie de întreţinere, ceea ce determină incidenţa regulilor de procedură în materia ocrotirea persoanei fizice, reglementată în Titlul III din C. civ.

Potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă".

Totodată, prin dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. se prevede că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

În cazul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege, domiciliul acestuia este la părinţii săi sau la acela la care locuieşte în mod statornic, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 92 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile anterior menţionate, însă au apreciat diferit cu privire la locuinţa statornică a minorului.

Înalta Curte constată că, prin convenţia matrimonială încheiată în procedura divorţului cu copii minori autentificată sub nr. x/09.05.2017 de D., s-a stabilit locuinţa minorului C. la mamă, în comuna Albeşti Paleologu, sau Albeşti Paleologu, str. x, jud. Prahova.

Totodată, aşa cum reiese din chiar declaraţiile reclamantului din cererea de chemare în judecată, minorul a locuit efectiv la mamă, iniţial la adresa anterior indicată, iar ulterior la o altă locuinţă din Ploieşti, minorul fiind luat de către tată la locuinţa acestuia din Râşnov cu doar o lună anterior formulării cererii introductive de instanţă.

Astfel, locuinţa statornică a minorului este cea din comuna Albeşti Paleologu, în condiţiile în care acesta a locuit la respectiva adresă o perioadă mai mare de timp în baza unui acord al părinţilor, aceasta fiind locuinţa principală a minorului, în raport de care s-a creat o legătură de stabilitate, iar durata de circa o lună a locuirii la tată nu este de natură a schimba caracterul de stabilitate al locuinţei sale de la mama pârâtă.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., având ca obiect stabilire domiciliu minor, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, în a cărei circumscripţie se află locuinţa statornică a persoanei ocrotite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2019.

GGC - NN