Territorial competence for recognition of foreign divorce judgments: domicile of opposing party vs. subsidiary default jurisdiction

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 11 martie 2019, reclamanta A. a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a Sentinţei nr. 00054/2011 pronunţată de Judecătoria de Violenţă asupra Femeii nr. 1 Caslada, Spania.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1093, art. 1102 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 166 şi urm. din Legea nr. 105/1992.

Prin Sentinţa nr. 711 din 14 martie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea soluţiei de declinare instanţa a reţinut că se află în imposibilitatea de a determina dacă, potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei ar aparţine Tribunalului Constanţa, astfel că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ.

Alegerea domiciliului procesual la mandatar este lipsită de relevanţă din această perspectivă, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit imperativ competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul/sediul celui ce a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa nr. 1859 din 20 august 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că, potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Este adevărat că textul legal nu prevede explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaştere a hotărârii străine, însă o atare menţiune nici nu este necesară, instanţa fiind cea care urmează să stabilească acest aspect în funcţie de situaţia concretă dedusă judecăţii.

În cele mai multe situaţii, cum este şi cazul de faţă, această persoană este pârâtul, iar în prezenta cauză domiciliul acestuia se află pe raza jud. Constanţa, astfel cum reiese din verificările efectuate în baza de date a D.E.P.A.B.D.

Astfel, este posibilă stabilirea tribunalului competent să soluţioneze prezenta cauză, potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, deşi reclamanta a indicat, în cadrul cererii precizatoare, că pârâtul ar avea în fapt o altă reşedinţă, în Germania, acesta nu a fost localizat în fapt la respectiva adresă, dovada de comunicare a actelor de procedură şi citaţiei restituindu-se cu menţiunea "necunoscut/adresă insuficientă".

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta A. a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a Sentinţei nr. 00054/2011 pronunţată de Judecătoria de Violenţă asupra Femeii nr. 1 Caslada, Spania, prin care s-a dispus dizolvarea, prin divorţ, a căsătoriei încheiate între aceasta şi pârâtul B. la data de 16.11.1996, încredinţarea minorilor C. şi D. către reclamantă, cu posibilitatea tatălui de vizitare a acestora, şi obligarea pârâtului la plata pensiei alimentare.

Astfel prezenta pricină are ca obiect recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, instituţie reglementată în dreptul intern prin dispoziţiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ., "(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti"

În conformitate cu textul legal anterior enunţat, competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii aparţine pârâtului.

În speţă, pârâtul B. figurează cu domiciliul activ în sat Cumpăna, com. Cumpăna, str. x, jud. Constanţa, astfel cum reiese din copia cărţii de identitate a acestuia, aflată la dosarul Tribunalului Bucureşti, precum şi verificările efectuate în baza de date a D.E.P.A.B., conform dovezii de la fila x din acelaşi dosar.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, dovada domiciliului făcându-se cu cartea de identitate, în condiţiile art. 91 C. civ.

Nu există la dosarul cauzei niciun înscris care să susţină afirmaţia reclamantei A. în sensul că pârâtul locuieşte în străinătate, cu atât mai mult cu cât dovada de comunicare a citaţiilor transmise acestuia în Germania s-au întors cu menţiunea "necunoscut la adresă/adresă insuficientă".

Având în vedere că este posibilă, astfel, stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea ce face obiectul prezentului dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în speţă nu poate fi atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, care este una subsidiară, stabilită doar pentru situaţia în care ar fi imposibilă stabilirea instanţei române competente să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Faţă de aceste considerente, întrucât pârâtul B. figurează cu domiciliul în România, în sat Cumpăna, jud. Constanţa, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2019.

GGC - NN