Inadmissibility of cassation appeal in political conviction recognition case where statutory law limits review to a single appellate instance

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 12.06.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să se constate caracterul politic al condamnărilor suferite de tatăl său, prin Sentinţa corecţională nr. 956/28.05.1949 pronunţată de Tribunalul Vlaşca în Dosarul nr. x/1949, Cartea de judecată nr. 40/26.01.1950 pronunţată de Judecătoria Mixtă Giurgiu în Dosarul nr. x/1950 şi Sentinţa penală nr. 407/22.04.1958 pronunţată de Tribunalul Popular la Raionului Giurgiu în Dosarul nr. x/1958.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1808/08.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte cererea şi a constatat condamnarea dispusă prin Cartea de judecată penală nr. 40/26.01.1950 pronunţată de Judecătoria Mixtă Giurgiu în Dosarul nr. x/1950, ca având caracter politic, respingând în rest pretenţiile, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

La data de 6.11.2018, apelantul-reclamant a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 raportat la dispoziţiile art. 16, 20 alin. (2), art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia nr. 1261A/20.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamant, a admis apelul pârâtului, a modificat sentinţa apelată, pe care a schimbat-o, în sensul că, a respins, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării dispuse prin Cartea de judecată penală nr. 40/26.01.1950, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva soluţiei instanţei de apel, prin care a fost soluţionat fondul litigiului, a declarat recurs reclamantul A.

Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la 4 iunie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La 10 iunie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a reluat susţinerile relativ la fondul litigiului său.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 7 noiembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Considerentele instanţei de recurs

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat să se constate caracterul politic al condamnărilor suferite de tatăl său, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 221/2009.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:

"Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată", iar alin. (4) prevede:

"(4) Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată (...)"

Prin dispoziţiile art. XIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, la art. 4 al Legii nr. 221/2009 la art. 4 a fost introdus alin. (6), cu următorul cuprins:

"Hotărârea pronunţată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Cum prezentul litigiu a fost iniţiat la data de 12 iunie 2017, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, devin incidente dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. statuează că "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din coroborarea prevederilor legale anterior enunţate, rezultă că hotărârea pronunţată în cauză de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, este susceptibilă de a fi atacată numai cu apel, iar Decizia civilă nr. 1261A din 20 noiembrie 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost soluţionat apelul, este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, astfel că, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin urmare, constatând că, în raport de dispoziţiile legale menţionate, părţile nu au deschisă calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 1261A din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ce priveşte fondul pretenţiilor, iar cu privire la soluţia privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu au fost formulate critici, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1261A din 20 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2019.

GGC - NN