Appeal against second-instance ruling on late filing held inadmissible for lack of remedy against final decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) brought by the petitioner against Civil Decision No. 277 of 22 May 2019 of the Timișoara Court of Appeal, which had previously dismissed as late the petitioner's appeal against Decision No. 127/R of 12 November 2018 of the Timiș Tribunal; this judgment is final and no further remedy lies. The dispute concerned a procedural challenge where the petitioner attempted to appeal a decision that itself had resolved a previous appeal by rejecting it as time-barred. The Court based its ruling on Articles 483(1), 634(1)(4), and 457(1) of the Code of Civil Procedure, holding that only decisions rendered on appeal, those without right of appeal, or others expressly provided by law may be subject to appeal, and that a decision resolving an appeal is final and cannot be challenged by a "recurs against recurs," as recognizing such a remedy would violate the principles of legality and equality before the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against second-instance ruling on late filing held inadmissible for lack of remedy against final decision: Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 277 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de petenta A. împotriva Deciziei nr. 127/R din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 iulie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 9 iulie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Raportul a fost comunicat părţilor la 18 iulie 2019.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 7 noiembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Recurenta A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului, ca fiind tardiv formulat - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.
Cum în speţă recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunţate în soluţionarea unui alt recurs, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 277 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 277 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.
GGC - CL