Jurisdictional conflict resolved; dental fee claim assigned to civil appeal court.

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 5 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia medicală Centrul Medical Judeţean Maramureş la plata sumei de 3.221 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare, cu dobândă legală şi cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 12 alin. (1) lit. a), art. 54 - 59 Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 516/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 4.699 din 6 iunie 2017, Judecătoria Baia Mare a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală - Centrul Medical Judeţean Maramureş, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3.221 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare efectuate de SC B. SRL, precum şi a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, de la data de 5 aprilie 2016 (data introducerii cererii) şi până la data plăţii efective a debitului datorat şi a obligat pârâtul la plata către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 731 RON, reprezentând onorariu avocaţial de 500 RON şi taxa judiciară de timbru de 231 RON.

Prin Decizia civilă nr. 1889/A din 6 decembrie 2018 a Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală - Centrul Medical Judeţean Maramureş împotriva Sentinţei civile nr. 4.699 din 6 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

S-a respins cererea formulată de către intimatul-reclamant A. privind despăgubirile.

A fost obligat apelantul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală să plătească intimatului A. suma de 700 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 412 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Deciziei civile nr. 1889/A/2018 din 6 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Cluj a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie obiect al acţiunii în contencios administrativ cererile care privesc anularea în tot sau în parte a actului administrativ şi repararea pagubei cauzate prin acesta, nesoluţionarea în termen a unei cereri cu caracter administrativ, refuzul nejustificat de soluţionare a unei astfel de cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim invocat.

Astfel, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, persoana nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, întemeindu-şi cererea pe prevederile Legii contenciosului administrativ şi al actelor normative cu caracter special, în materie.

Conform art. 10 alin. (1) şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, instanţele de contencios administrativ sunt tribunalele, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin complete specializate.

Calea de atac în materia contenciosului administrativ este recursul, calea de atac ordinară a apelului fiind exclusă, cu excepţiile anume prevăzute de lege.

Aşadar, astfel cum s-a reţinut şi prin decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii nr. 17 din 18 septembrie 2017 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exceptând situaţiile anume prevăzute de lege, în materia contenciosului administrativ numai curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au competenţa de a soluţiona căi de atac, iar singura cale de atac prevăzută de lege este recursul, cu excepţiile anume prevăzute de lege.

Or, în speţă, s-a constatat că litigiul are natură juridică civilă şi a fost soluţionat în primă instanţă de secţia civilă a Judecătoriei Baia Mare.

De altfel, prima instanţă a reţinut, prin încheierea cu caracter interlocutoriu din data de 8 septembrie 2016, că litigiul are natură civilă, competenţa instanţei civile fiind atrasă în temeiul art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. S-a mai reţinut că reclamantul nu a invocat o vătămare ca urmare a emiterii unui act administrativ şi nici un refuz nejustificat al vreunei autorităţi de a soluţiona o cerere.

Ulterior, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş a soluţionat calea de atac a apelului, specifică litigiilor având natură civilă.

În consecinţă, faţă de aceste aspecte, reţinând natura civilă a litigiului, s-a constatat că instanţa de contencios administrativ, constituită în complet de recurs, nu are competenţa de a soluţiona calea de atac declarată, iar faţă de natura civilă a litigiului, în temeiul art. 132 - 135 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Cluj.

Învestită prin declinare, secţia I civilă, a Curţii de Apel Cluj a pronunţat Decizia nr. 371 din 4 septembrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

A declinat competenţa soluţionării recursului declarat de recurenta Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Deciziei civile nr. 1889/A pronunţată la 6 decembrie 2018 de Tribunalul Maramureş, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia III-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii, a arătat că obiectul acţiunii îl constituie o cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală - Centrul Medical Judeţean Maramureş, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 3.221 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare efectuate de SC B. SRL, precum şi a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, de la data introducerii cererii şi până la data plăţii efective a debitului datorat.

S-a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe două ordine emise de autorităţile centrale, ministere.

Reclamantul a depus acţiunea la judecătorie, care a pus în discuţia părţilor acest aspect la termenul din 8 septembrie 2016, când reclamantul a susţinut că acţiunea este una în pretenţii şi că nu atacă un act administrativ.

Tribunalul a soluţionat calea de atac ca apel, la secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, de către un complet specializat în contencios administrativ, după cum reiese şi din antetul respectivei hotărâri judecătoreşti.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este necesar ca o persoană să atace un act administrativ pentru ca litigiul să fie unul de contencios administrativ, fiind suficient să solicite recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei.

Nici introducerea greşită a acţiunii la o instanţă necompetentă nu lipseşte litigiul de caracterul său de contencios administrativ, dacă necompetenţa nu a fost invocată în condiţiile art. 130 şi următoarele C. proc. civ., astfel că rămâne câştigată competenţa primei instanţe, dar în calea de atac a recursului se ţine cont de obiectul cauzei şi de faptul că respectiva cale de atac a apelului a fost soluţionată de un complet specializat în contencios administrativ.

Curtea de apel a arătat că, în calea de atac a recursului, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se poate invoca greşita compunere a tribunalului, care teoretic ar fi trebuit să judece în complet de recurs iar nu în complet de apel, motiv de recurs de ordine publică care poate fi pus în discuţie şi de către secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj.

Potrivit Deciziei nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică."

Se reţine în această decizie că:

"Este posibil ca, urmare a greşitei calificări a naturii juridice a litigiului, acesta să fie soluţionat de un complet necompetent şi, totodată, nelegal compus, greşita alcătuire a completului fiind în strânsă legătură cu necompetenţa. Prin "compunerea instanţei" se înţelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet".

Prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ, fiind unanim acceptat că există situaţii în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind şi cazul când, în condiţiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluţionate de completurile/secţiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Normele care reglementează competenţa materială procesuală (specializată) sunt de ordine publică, întrucât ocrotesc un interes public - buna administrare a actului de justiţie, prin specializarea judecătorilor, necesară în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor.

Specializarea instanţelor/secţiilor şi judecătorilor nu este o chestiune de ordine privată, ci una ce ţine de organizarea şi administrarea justiţiei. Nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia competenţa specializată este reglementată de norme de ordine privată, întrucât acestea din urmă ocrotesc intereselor părţilor. Or nu poate fi lăsat la latitudinea părţilor ca, spre exemplu, o instanţă civilă să soluţioneze un litigiu în materie penală sau să anuleze un act administrativ.

Prin urmare, a arătat instanţa, dacă la tribunal cauza a fost judecată în apel de către secţia specializată în contencios administrativ, rămâne ca şi în recurs aceeaşi secţie a curţii de apel să fie competentă să judece recursul.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie o cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală - Centrul Medical Judeţean Maramureş, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 3.221 RON, reprezentând pretenţii, respectiv contravaloarea lucrărilor dentare efectuate de SC B. SRL, precum şi a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, de la data introducerii cererii şi până la data plăţii efective a debitului datorat.

Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a fost indicat ca fiind Ordinele Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 203/14 decembrie 2016, nr. 516/2013 şi nr. 388/2015 care îi conferă dreptul la asistenţă medicală gratuită.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Înalta Curte observă că, în cauză, în raport de cuprinsul cererii de chemare în judecată şi de înscrisurile ataşate, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, întrucât reclamantul nu invocă un act administrativ care îi încalcă drepturile şi a cărui eventuală anulare ar duce la restabilirea sau acordarea dreptului pretins.

Ceea ce reclamantă partea este faptul că nu i-au fost respectate drepturile ce izvorăsc din ordinele/actele administrative, şi anume că pârâtul nu i-a decontat serviciile medicale ce ii sunt recunoscute de respectivele acte administrative.

Aşadar, nu anularea actelor administrative este ceea ce solicită partea, ci acordarea/decontarea serviciilor prevăzute de respectivele acte, care sunt şi temeiul de drept al pretenţiilor sale.

În această situaţie, Înalta Curte constată că pretenţiile reclamantului au natură civilă.

De altfel, în şedinţa din data de 8 septembrie 2016, Judecătoria Baia Mare, unde a fost înregistrată acţiunea, a pus în discuţia părţilor chestiunea necompetenţei, iar reprezentantul reclamantului, avocat ales, a declarat că cererea de chemare în judecată este o acţiune în pretenţii şi nu se atacă un act administrativ.

Cauza a fost soluţionată în primă instanţă de judecătorie, iar apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de aceasta a fost soluţionat de Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, secţie a tribunalului care este competentă să soluţioneze atât litigii civile cât şi de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, părţile au formulat recurs împotriva deciziei pronunţate de tribunal, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Ca atare, în raport de natura civilă a litigiului, aşa cum reiese din cererea de chemare în judecată, faţă de precizarea făcută de avocatul ales al reclamantului la primul termen de judecată al Judecătoriei Baia Mare, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, este secţia civilă a Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.

GGC - CL