Nullity of cassation appeal for failure to substantiate legal grounds against refusal to refer constitutional unconstitutionality exception under Law No. 10/2001
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s appeal against the Court of Appeal’s decision to reject the request to refer a constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court, finding the appeal null for failure to substantiate legal grounds, while simultaneously ordering a filter report for a separate appeal against the lower court’s dismissal of the merits-based appeal. The dispute concerned proceedings under Law No. 10/2001 regarding property compensation, where the applicant sought to challenge specific statutory provisions by arguing the National Commission for Real Estate Compensation should have automatically referred files to the judiciary upon invalidating a mayor’s decision, rather than the court focusing on the procedural admissibility of the constitutional referral request. The decisive legal basis was the violation of the mandatory requirements for an appeal on the grounds of illegality under Article 486(1)(d) and Article 487 of the Civil Procedure Code, specifically the failure to frame the complaint within the exhaustive grounds for cassation listed in Article 488, which resulted in the application of the nullity sanction under Article 489(1)-(2) because the appellant’s arguments amounted only to dissatisfaction with the substantive outcome rather than a demonstration of a specific legal error by the lower court.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 487 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to substantiate legal grounds against refusal to refer constitutional unconstitutionality exception under Law No. 10/2001: În aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având în vedere că soluţionarea recursului reclama celeritate, s-a acordat termen direct în şedinţă publică la 7 noiembrie 2019, cu citarea părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Analizând recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 909 A din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 909 A din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 2110 din 19 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Hotărârea a fost pronunţată cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunţare - pentru soluţia privitoare la sesizarea Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei hotărâri, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, reclamanta A. a formulat cerere de recurs, transmisă prin e-mail la 8 iunie 2019.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă prezintă aspecte ce ţin de fondul litigiului, făcând aprecieri personale despre cum ar trebui să se desfăşoare procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Astfel, recurenta arată, printre altele, că "Legea 10/2001 trebuie corectată, astfel ca Comisia Naţională Compensare Imobile să fie obligată să înainteze (din oficiu) către Justiţie dosarul despăgubirii, în cazul în care CNCI a invalidat dispoziţia Primarului de despăgubire."
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 iulie 2019 şi repartizat spre soluţionare completului de filtru CF x.
În aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având în vedere că soluţionarea recursului reclama celeritate, s-a acordat termen direct în şedinţă publică la 7 noiembrie 2019, cu citarea părţilor.
Examinând recursul declarat cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de reclamanta A., nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunui motiv de nelegalitate de natură să învestească instanţa de recurs cu soluţionarea căii de atac.
Recurenta nu a prezentat critici împotriva deciziei atacate, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, limitându-se a menţiona doar aspecte ce ţin de fondul litigiului, arătându-şi nemulţumirea faţă de unele prevederi din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.
În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.
În consecinţă, reţinând că aspectele evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate de către instanţă din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
În ceea ce priveşte recursul înregistrat la 1 august 2019 la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Ulterior înregistrării recursului referitor la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 909 A din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi cu privire la soluţia de respingere a apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2110 din 19 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în cauza având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Instanţa constată că acest recurs nu a urmat procedura de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ., motiv pentru care dispune întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu şi acordă termen la 16 ianuarie 2020, în complet de filtru, în vederea soluţionării recursului cu privire la soluţia de respingere a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 909 A din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Definitivă.
Dispune întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, în ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 909 A din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingerea a apelului.
Acordă termen la 16 ianuarie 2020, în complet de filtru, în vederea soluţionării recursului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.
GGC - CL