Recurs annuled for lack of cassation grounds and failure to pay stamp duty in civil suspension proceedings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin Încheierea de şedinţă din 19 iunie 2019 pronunţată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că recurentul nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecata în lipsă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva Încheierii de şedinţă din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs, neîncadrat în drept, A., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispoziţiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, situaţie faţă de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

3. Procedura filtru

Raportul întocmit în cauză la data de 19 septembrie 2019, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru şi comunicat părţilor.

Nu s-a formulat punct de vedere la raport.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele argumente:

Prin Încheierea de şedinţă din 19 iunie 2019, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că la apelul nominal părţile au lipsit, iar la dosar nu exista o cerere de judecată în lipsă.

Recurentul critică încheierea menţionată pentru nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind semnarea hotărârii judecătoreşti (art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ.), arătând că persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu, însă argumentele învederate nu se raportează la măsura adoptată de către instanţă privind suspendarea judecăţii şi nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri, pentru a putea fi analizate de instanţa de control judiciar sub aspectul legalităţii soluţiei.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Pe de altă parte, deşi prin raportul de admisibilitate s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, iar actul procedural şi adresa privind taxa de timbru au fost comunicate acestuia la data de 27 septembrie 2019, recurentul nu s-a conformat acestei obligaţii.

În acest sens, se reţine că, în acord cu prevederile art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Cu un conţinut similar, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic".

Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.

Cum recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de a timbra stabilite în sarcina sa de către instanţă, referitor la acest aspect operează sancţiunea nulităţii căii de atac, potrivit dispoziţiilor legale menţionate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A., cu domiciliul procesual ales în Arad, judeţul Arad împotriva Încheierii de şedinţă din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 noiembrie 2019.

GGC - CL