Inadmissibility of High Court appeal for restitution claims under Law 10/2001 due to exclusive appellate route

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general: să se constate nulitatea absolută a donaţiei autentificate sub nr. x/4 iulie 1974 de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 4 Bucureşti; obligarea Municipiului Bucureşti să emită de dispoziţie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 230 mp, situat în Bucureşti, str. x, sector 4; obligarea Municipiului Bucureşti să lase în deplină proprietate şi liniştită folosinţă terenul de 230 mp, situat în Bucureşti, str. x, Bucureşti.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, art. 813, 814, 948 - 966 şi următoarele C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin Sentinţa nr. 895 din 10 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată; a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziţii privind propunerea de restituire în natură pentru imobilul teren în suprafaţă de 215 mp, situat str. x, Bucureşti şi a luat act că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Prin Decizia nr. 482/A din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea precizată; a menţinut dispoziţia privind cheltuielile de judecată; a luat act că în apel intimaţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin Încheierea de şedinţă din 18 iunie 2019 a fost înlăturată, din oficiu, omisiunea strecurată în dispozitivul deciziei anterior menţionate, menţionându-se caracterul definitiv al acesteia.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei şi a încheierii din 18 iunie 2019, au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., reclamanţii A., B., C., formulând următoarele critici:

- Instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv pe cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. În dosarul nr. x/2008, în raport de care s-a reţinut incidenţa autorităţii de lucru judecat, deşi a respins cererea de chemare în judecată, tribunalul nu s-a pronunţat asupra fondului dreptului dedus judecăţii, întrucât a apreciat că actele doveditoare ale calităţii de moştenitor în sensul Legii nr. 10/2001 nu atestă decât o eventuală vocaţie la succesiunea autorilor reclamanţilor. Întrucât această chestiune nu a fost tranşată jurisdicţional, nu poate opera autoritatea de lucru judecat. De asemenea, atât cauza juridică cât şi obiectul cererii sunt diferite în cele două dosare, respectiv în dosarul nr. x/2008 se solicită constatarea nevalabilităţii preluării de către statul român şi obligarea Municipiului Bucureşti să soluţioneze notificarea în sensul retrocedării în natură a terenului revendicat, în timp ce în prezenta cauză se solicită constatarea nulităţii absolute a donaţiei şi obligarea Municipiului Bucureşti să emită dispoziţie de restituire, fiind invocate dispoziţiile art. 813, art. 814, art. 948 - 966 C. civ. vechi;

- Instanţa de apel a omis a se pronunţa pe excepţia puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 166/A din 25 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosar nr. x/2013, invocată de către reclamanţi prin completarea la întâmpinarea formulată în termen la cererea de apel. În dosarul anterior menţionat s-a reţinut că reclamanţii D. au calitate procesuală activă, cauza fiind trimis spre rejudecare la tribunal, unde cererea a fost respinsă prin admiterea excepţiei de prematuritate, urmare a apariţiei Legii nr. 165/2013, soluţie menţinută în apel. Cum legea este edictat pentru a fi aplicată, soluţia este nelegală, recurenţii având posesia şi folosinţa terenului, plătind impozitul datorat.

5. Procedura filtru

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 19 septembrie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

De asemenea, potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

În mod asemănător, pentru raţiuni de identitate a legii (mutatis mutandis) este regimul căilor de atac atunci când obiectul acţiunii vizează obligarea la emiterea dispoziţiei de restituire.

Împrejurarea formulării unui capăt de cerere vizând nulitatea unui contract de donaţie (aşadar o pretinsă nevalabilitate a preluării bunului) nu este aptă să modifice sediul materiei juridice a litigiului, care rămâne circumscris legilor speciale reparatorii, cu regimul specific al căilor de atac.

În consecinţă, conform textelor legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispoziţiile motivate de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ori mutatis mutandis în care se solicită pe calea unei acţiuni directe obligarea la emiterea dispoziţiei în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul preluat abuziv, este apelul, aşa încât prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Întrucât Decizia nr. 482/A din 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, este dată în apel şi este definitivă, devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate, având caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanţi împotriva deciziei din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 482/A din 9 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a Încheierii de şedinţă din 18 iunie 2019 a aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat E., în Bucureşti, str. x, împotriva Deciziei nr. 482/A din 9 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a Încheierii de îndreptare a erorii materiale din 18 iunie 2019 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti prin primar general, cu sediul în Bucureşti, B-dul x.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 noiembrie 2019.

GGC - CL