Competency conflict over accessory seizure challenge to fiscal protective measures under Art. 123 CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, anularea deciziei de instituirea a măsurilor asigurătorii nr. x/05 februarie 2019 şi a procesului-verbal de sechestru nr. DJ x/11 februarie 2019, emise de Serviciul inspecţie fiscală PJ nr. 5 al AJFP Dolj.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9, art. 46, art. 213 din Legea nr. 207/2015.

Prin Sentinţa nr. 595 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 mai 2019, sub nr. x/2019.

În şedinţa publică din data de 30 mai 2019, având în vedere dispoziţiile art. 213 alin. (14) C. fisc. , curtea de apel a disjuns capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 şi a dispus formarea unui dosar separat potrivit dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti (Decizia nr. 230 din 30 mai 2019).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa nr. 248 din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (14) C. proc. fisc. , împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie la executare în conformitate cu prevederile art. 260 şi 261, iar conform art. 260 alin. (1) din acelaşi act normativ, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Din interpretarea textelor de lege anterior citate, instanţa a reţinut că împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 se poate face contestaţie la executare, contestaţie care se introduce conform dispoziţiilor art. 714 C. proc. civ., la instanţa de executare, în speţă Judecătoria Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa nr. 9127 din 9 septembrie 2019, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionare.

Instanţa a reţinut că prin cererea introductivă, reclamanta SC A. SRL a formulat contestaţie împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 şi a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, cerere cu care a fost învestită Curtea de Apel Craiova, având două capete de cerere principale în raport de prevederile art. 30 C. proc. civ. şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, respectiv contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 şi contestaţie împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019.

Într-adevăr, capătul de cerere privind contestaţia formulată împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 este de competenţa secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova, iar contestaţia împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 este de competenta judecătoriei în conformitate cu dispoziţiile art. 260 C. proc. fisc. , însă doar în situaţia în care ar fi deduse judecăţii prin cereri separate.

Cum însă contestatoarea a înţeles să conteste atât decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 cât şi procesul-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 printr-o singură cerere, devin incidente dispoziţiile art. 99, alin. (2) C. proc. civ., conform cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că ambele capete de cerere au aceeaşi cauză, respectiv obligarea petentei să suporte măsuri asiguratorii ca urmare a unor debite restante, astfel încât competenţa revine instanţei mai înalte în grad dintre instanţele competente pentru fiecare capăt de cerere principal în parte.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele argumente:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă iniţial pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 şi a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, emise de Serviciul Inspecţie Fiscală PJ nr. 5 al AJFP Dolj.

Prin Sentinţa nr. 595 din 10 aprilie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2019, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON (cum este cazul prezentului litigiu) se soluţionează de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, iar prin Decizia nr. 230 din 30 mai 2019 a fost disjuns capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 şi dispusă formarea unui nou dosar cu acest obiect; a fost admisă acţiunea şi anulată decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019.

Urmare a disjungerii menţionate, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a format dosarul nr. x/2019, având ca obiect anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, în care s-a pronunţat Decizia nr. 248 din 13 iunie 2019, prin care competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Craiova care, la rândul său, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova, rezultând astfel prezentul conflict negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că acţiunea introductivă de instanţă a avut două capete de cerere: anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019, respectiv anularea procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, emise de Serviciul Inspecţie Fiscală PJ nr. 5 al AJFP Dolj.

Potrivit art. 123 C. proc. civ. "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una din părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile."

Textul legal instituie o prorogare legală de competenţă în ce priveşte cererile aflate într-un raport de interdependenţă cu cererea principală, respectiv, cererile accesorii, adiţionale sau incidentale, raţiunea fiind aceea a judecării cu celeritate şi acurateţe juridică, a unei cereri decurgând din pretenţia principală şi aflată în strânsă legătură cu aceasta.

În cauză, solicitarea de anulare a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 se află într-o relaţie de accesorialitate cu soluţionarea cererii de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019, motiv pentru care cele două capete de cerere au şi fost formulate prin aceeaşi cerere de chemare în judecată. Din cuprinsul cererii deduse judecăţii se înţelege că motivele de nelegalitate invocate de parte au vizat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii contestată, anularea procesului-verbal de sechestru fiind solicitată pe cale de consecinţă şi fără a se invoca motive proprii de nelegalitate a acestui act.

Aşa cum rezultă din economia cauzei, măsura instituită prin procesul-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019 decurge din constatarea realizată prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019, situaţie faţă de care devin incidente dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. anterior citate.

Aşa fiind, în lumina dispoziţiilor art. 123 C. proc. civ., instanţa competentă a soluţiona cererea de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/5 februarie 2019 îşi extinde competenţa, prin prorogarea reglementată de textul legal arătat, şi asupra cererii de anulare a procesului-verbal de sechestru nr. x/11 februarie 2019, competenţă pe care o păstrează şi care rămâne câştigată chiar în ipoteza în care, precum a procedat instanţa de contencios administrativ - Curtea de Apel, se dispune, pentru varii motive, o măsură a disjungerii capetelor de cerere aflate într-un atare raport de determinare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2019.

GGC - CL