Enforcement jurisdiction for in-personam obligations: debtor's domicile prevails over enforcement site despite negative conflict between courts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Focșani Court, rejecting the Slatina Court's claim; the dispute arose from a contestation to enforcement against compulsory enforcement measures (including the approval order, summons, and cost assessment) in a case where a company debtor was ordered to relocate its pig farming activity to meet a 1,500-meter distance requirement from plaintiffs' residences; the decisive legal basis was Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, which establishes that the enforcement court is the one in whose jurisdiction the debtor's seat or domicile is located, a public order competence that does not shift to the location of the enforcement subject matter or the bailiff's office when the debtor is domiciled within the country, thus confirming that the debtor's seat in Vrancea County, within Focșani's jurisdiction, determined the competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 723 din C. proc. civ, art. 713 alin. (2) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ; Enforcement jurisdiction for in-personam obligations: debtor's domicile prevails over enforcement site despite negative conflict between courts: Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce priveşte domiciliul/sediul debitorului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 4 martie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. SRL, în contradictoriu cu intimatul B., în temeiul art. 712 şi următoarele, coroborat cu art. 719 şi art. 723 din C. proc. civ., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite iniţiate de către creditorul B. în dosarul de executare nr. x/2019, instrumentat de BEJ C., solicitând anularea următoarelor acte de executare: Încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 312 din 23 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2019; somaţia din data de 6 februarie 2019 emisă de către BEJ C. în dosarul de executare nr. x/2019; încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din nr. x/6 februarie 2019 emisă de către BEJ C. în dosarul de executare nr. x/2019; oricăror alte acte de executare emise în dosarul de executare nr. x/2019, instrumentat de BEJ C.;
În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare stabilite prin Încheierea din data de 6 februarie 2019, şi anume cenzurarea onorariului avocaţial şi reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prevăzut de lege.
A mai solicitat suspendarea executării silite întreprinse în dosarul de executare nr. x/2019 instrumentat BEJ C., până la soluţionarea contestaţiei la executare; întoarcerea executării silite;obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, avansate de către contestatoare.
Prin Sentinţa nr. 3455 din 9 mai 2019, Judecătoria Focşani a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Slatina.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în materia contestaţiei la executare se prevede o competenţă alternativă, art. 713 alin. (2) C. proc. civ. reglementând ca instanţă competentă, în cazul urmăririi silite prin poprire, în afara instanţei de executare, şi instanţa de la domiciliul/sediul debitorului, dacă acestea se regăsesc în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare. Per a contrario, în alte situaţii, competenţa de soluţionare aparţine exclusiv instanţei de executare.
În speţă, prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 1394 din 21 martie 2018 a Tribunalului Mehedinţi, s-a stabilit o obligaţie de a face în sarcina contestatorului-debitor, obligaţie intuitu personae, ce nu poate fi adusă la îndeplinire decât de către debitoare, aceasta neputând fi constrânsă decât prin aplicarea de penalităţi de către instanţa de executare, sens în care competenţa aparţine instanţei de la sediul executorului judecătoresc, care este Judecătoria Slatina.
Pe de altă parte obiectul obligaţiei de face este mutarea unei ferme situată în circumscripţia Judecătoriei Slatina.
Prin Încheierea nr. 1240 din 19 septembrie 2019, Judecătoria Slatina a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionare.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de executare, iar instanţa de executare este, conform alin. (1) al aceluiaşi articol, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Competenţa stabilită de textul legal este de ordine publică, astfel încât contestatorul nu poate alege să sesizeze cu o contestaţie la executare o altă instanţă decât cea de executare, decât în temeiul unei prevederi legale exprese, derogatorii de la regula anterior amintită. Aşadar, competenţa instanţei de executare nu este nicidecum dată de sediul executorului judecătoresc în cauza de faţă, întrucât atât debitorul, cât şi creditorul au sediul, respectiv domiciliul, în România. Variantele normative menţionate în cuprinsul art. 651 alin. (1) reglementează ipoteze diferite, care se exclud reciproc, nefiind prevăzute la alegerea contestatorului.
În ceea ce priveşte caracterul intuitu personae al obligaţiei de a face a cărei executare silită este contestată, dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt explicite, în sensul că este posibilă determinarea competenţei instanţei altfel decât în funcţie de domiciliul/sediul debitorului, dacă legea dispune altfel. Or, legea nu stabileşte în mod expres o altă competenţă a instanţei de executare atunci când se execută o obligaţie de a face. Este adevărat că debitoarea contestatoare cu sediul în Goleşti, jud. Vrancea a fost obligată la îndeplinirea unei obligaţii care nu se poate executa decât pe raza localităţii Negreni, jud. Olt, deci în circumscripţia Judecătoriei Slatina, dar pe această cale, nu se schimbă regulile de determinare a competenţei instanţei de executare, în lipsa unei prevederi legale exprese.
Argumentul potrivit căruia prin încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Slatina, tot Judecătoriei Slatina i-ar reveni şi competenţa soluţionării contestaţiei la executare, nu poate fi primit, întrucât pe această cale s-ar ajunge la aplicarea unor norme cu caracter alternativ, de ordine privată, cu încălcarea unor norme de competenţă de ordine publică.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, pentru următoarele argumente:
Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care contestatoarea A. SRL, în contradictoriu cu intimatul B., solicită: anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 7/2019, instrumentat de BEJ C.; diminuarea cheltuielilor de executare stabilite prin Încheierea din data de 7/6 februarie 2019 (cenzurarea onorariului avocaţial şi reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prevăzut de lege); suspendarea executării silite întreprinse în dosarul de executare nr. 7/2019 instrumentat BEJ C., până la soluţionarea contestaţiei la executare; întoarcerea executării silite; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, avansate de către contestatoare
Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce priveşte domiciliul/sediul debitorului.
Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Astfel, dosarul de executare în raport de care s-a formulat prezenta contestaţie la executare a fost deschis în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1394 din 21 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. x/2016, prin care debitoarea SC A. SRL (contestatoarea din prezenta cauză) a fost obligată să mute activitatea de creştere a porcilor desfăşurată în halele amplasate la punctul de lucru din localitatea Negreni, judeţul Olt, astfel încât distanţa dintre aceste hale şi locuinţele reclamanţilor să fie de minimum 1500 m.
Debitoarea are sediul în localitatea Goleşti, judeţul Vrancea, instanţă aflată în raza teritorială a Judecătoriei Focşani.
Faţă de această situaţie, în aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2019.
GGC - CL