Territorial jurisdiction for tort claims and actions against public authorities under alternative venue rules in Code of Civil Procedure Arts. 111 and 113

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, la data de 12 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, C. SRL: interzicerea fabricării, prezentării şi vânzări pachetelor de ţigări "D." şi "E." cu imaginea fiului lor decedat F. de către pârâtul C.; obligarea pârâţilor la retragerea de pe piaţa tutunului a pachetelor de ţigări menţionate; obligarea Guvernului României şi a Ministerului Sănătăţii de a lua măsuri pentru excluderea, din galeria de imagini din cadrul avertismentelor combinate prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 201/2016, a imaginii fiului lor decedat F.; obligarea în solidar a Guvernului României şi a Ministerului Sănătăţii la plata daunelor morale în sumă de 5.000.000 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi 453 C. proc. civ., art. 256, art. 1531 alin. (3) C. civ.

Prin Sentinţa nr. 300 din 18 decembrie 2018, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin Sentinţa nr. 1370 din 7 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că reclamanţii au formulat o cerere având ca obiect o obligaţie de a nu face, o obligaţie de a face, precum şi un petit întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, solicitând obligarea Guvernului României şi a Ministerului Sănătăţii la plata unor daune morale în cuantum de 5.000.000 RON.

Prin raportare la obiectul cererii, precum şi la calitatea de persoane juridice de drept public a doi dintre pârâţi, devin incidente în cauză, sub aspectul regulilor de competenţă, prevederile art. 111, 112 şi 113, pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, conform art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Cele două texte legale reglementează o competenţă teritorială alternativă, iar conform art. 116 C. proc. civ., alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine exclusiv reclamantului, care are dreptul de a decide ce instanţă competentă doreşte să sesizeze. Asupra acestei alegeri nu pot interveni nici pârâţii, nici instanţa de judecată, câtă vreme era respectă criteriile legale stabilite de normele de competenţă alternativă incidente.

În cauză, reclamanţii, domiciliaţi în Suceava, au înţeles să învestească tribunalul de la domiciliul lor cu judecarea prezentei cauze, având în vedere calitatea de autorităţi publice a două dintre pârâte, respectând, aşadar, prevederile art. 111 C. proc. civ.

Mai mult, cu privire la capătul de cerere întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, pe lângă calitatea pârâtelor de instituţii publice centrale, sunt incidente şi normele de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 113 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul obligaţiilor izvorâte din săvârşirea unei fapte ilicite, este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Or, având în vedere că în cauză se solicită acordarea de daune morale pentru suferinţele pretins suportate de reclamanţi prin utilizarea imaginii fiului lor decedat pe anumite pachete de ţigări, locul săvârşirii prejudiciului este, din punctul de vedere al competenţei teritoriale, la domiciliul acestora.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele argumente:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situaţii în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Astfel, dispoziţiile art. 111 şi art. 113 C. proc. civ. reglementează cazurile de competenţă de ordine privată în care dreptul de opţiune aparţine exclusiv reclamantului care, potrivit art. 166 din acelaşi cod, are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În acţiunea dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat interzicerea fabricării, prezentării şi vânzări pachetelor de ţigări "D." şi "E." cu imaginea fiului lor decedat F. de către pârâtul C.; obligarea pârâţilor la retragerea de pe piaţa tutunului a pachetelor de ţigări menţionate; obligarea Guvernului României şi a Ministerului Sănătăţii de a lua măsuri pentru excluderea, din galeria de imagini din cadrul avertismentelor combinate prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 201/2016, a imaginii fiului lor decedat F.; obligarea în solidar a Guvernului României şi a Ministerului Sănătăţii la plata daunelor morale în sumă de 5.000.000 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Rezultă că obiectul acţiunii este o obligaţie de a nu face, o obligaţie de a face, precum şi un petit întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, constând în obligarea Guvernului României şi a Ministerului Sănătăţii la plata unor daune morale pentru prejudiciul creat prin utilizarea imaginii fiului decedat al reclamanţilor, pe anumite pachete de ţigări

Potrivit art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanţa de la sediul pârâtului, iar potrivit art. 113 pct. 9, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Cum în cauză doi dintre pârâţi sunt autorităţi publice centrale, iar locul săvârşirii prejudiciului, astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, este la domiciliul reclamanţilor, din ambele perspective normative, instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamanţilor, respectiv Tribunalul Suceava.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2019.

GGC - CL