Cassation Appeal Nullity: Failure to Plead Statutory Grounds for Cassation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, leaving the Court of Appeal’s decision suspending the judgment of the appeal in force. The case involved a civil dispute where the appellant challenged a procedural order that suspended the proceedings due to their unjustified absence without a request for default judgment; the appellant’s appeal alleged that the served order lacked a signature and constituted a procedural nullity and abuse of service. The Supreme Court held that the appeal failed to meet the statutory requirements for admissibility because the submitted grievances did not fall within the exhaustive list of grounds for cassation prescribed by law and did not constitute a public order issue that could be raised ex officio. Applying Articles 486(1)(d) and 489(2) of the Code of Civil Procedure, which mandate that an appeal must be substantiated with specific legal irregularities from the codified grounds for review, the Court concluded that the appellant’s generic complaints regarding the form of the document did not amount to a valid development of cassation grounds.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Cassation Appeal Nullity: Failure to Plead Statutory Grounds for Cassation: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
I. Circumstanţele cauzei:
1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă:
Prin Încheierea de şedinţă din data de 6 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a suspendat, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata recursului formulat de contestatorul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 10 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, reţinând lipsa nejustificată a contestatorului care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
2. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii sus-menţionate, contestatorul A. a declarat recurs, arătând că încheierea de şedinţă, astfel cum i-a fost comunicată, nu este semnată, fiind încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. A mai arătat că încheierea de şedinţă este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cauza a fost înregistrată la data de 28 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că recursul este formulat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate. În ceea ce priveşte criticile formulate, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat recurentului-contestator în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Recurentul-contestator nu a formulat punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 5 noiembrie 2019, fără citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În cauză, prin criticile formulate, neîncadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-contestator a invocat pretinse nereguli ale exemplarului Încheierii de şedinţă din 6 iunie 2019 ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare măsurii recurate, fără a aduce critici concrete judecăţii curţii de apel finalizate cu pronunţarea încheierii de şedinţă prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Or, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-contestator nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.
GGC - CL