Negative jurisdictional conflict resolved by assigning salary dispute to Argeș Civil Section based on plaintiff's legal domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.09.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Ministerul Cercetării şi Inovării, solicitând instanţei:

- obligarea pârâtului de rang 1 Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare să recalculeze, să stabilească salariul de bază şi să emită un nou ordin individual pentru reclamant la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale aflat în plată din administraţia publică centrală, începând cu luna august 2016 şi pentru viitor, precum şi să plătească drepturile salariale cuvenite reprezentând diferenţele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/indemnizaţii de încadrare cuvenite potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015 şi sumele achitate efectiv începând cu luna august 2016 şi până la data de 22.02.2017, inclusiv, sume la care se adaugă indicele de inflaţie şi dobânda legală, atât indicele de inflaţie, cât şi dobânda legală fiind calculate de la data scadentă pentru fiecare lună în parte şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului de rang 2 Ministerul Cercetării şi Inovării să recalculeze, să stabilească salariul de bază şi să emită un nou ordin individual pentru reclamant la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale aflat în plată din administraţia publică centrală, începând cu luna 23.02.2017 şi pentru viitor, precum şi să plătească drepturile salariale cuvenite reprezentând diferenţele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/indemnizaţii de încadrare cuvenite potrivit O.U.G. nr. 57/2015 şi sumele achitate efectiv începând cu luna august 2016 şi până la data de 23.02.2017, sume la care se adaugă indicele de inflaţie şi dobânda legală, atât indicele de inflaţie, cât şi dobânda legală fiind calculate de la data scadentă pentru fiecare lună în parte şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 8350/2018 din data de 12 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale; a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Ministerul Cercetării şi Inovării, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999), în favoarea Tribunalului Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 10 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a soluţionării litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarului public aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Totodată, s-a apreciat că, din punct de vedere teritorial, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său şi, cum reclamantul are domiciliul în judeţul Argeş, competenţa teritorială se soluţionare a cauzei revine Tribunalului Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Tribunalului Argeş, secţia civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 211 din data de 22 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Ministerul Cercetării şi Inovării, în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar în cauză, reclamantul a sesizat instanţa de la domiciliul său ales, care este în Bucureşti, sens în care a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte constată că reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Ministerul Cercetării şi Inovării, obligarea acestora la stabilirea salariului de bază şi emiterea unui nou ordin individual pentru reclamant, precum şi plata drepturilor salariale reprezentând diferenţele salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, a fost modificat alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din acelaşi Cod, "(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, competenţa instanţei de contencios administrativ trebuie stabilită în raport cu norma de competenţă în vigoare la data sesizării acesteia.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a sesizat instanţa de judecată la data de 28.09.2018, iar Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018 şi a intrat în vigoare în data de 2 august 2018.

Prin urmare, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, şi nu în raport cu domiciliul sau sediul procesual ales al acestuia.

Sub acest aspect, se constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susţine că domiciliul sau sediul părţii este echivalent domiciliului sau sediului procesual ales, în condiţiile în care acesta din urmă reprezintă doar o facilitate acordată de legiuitor pentru comunicarea actelor de procedură şi, nicidecum nu poate constitui temei al stabilirii competenţei în soluţionarea cauzelor.

Din actele dosarului, rezultă că reclamantul domiciliază în jud. Argeş, conform copiei cărţii de identitate de la dosarul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, în raport cu textul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/25.07.2018 competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Argeş, secţia civilă, competent după domiciliul reclamantului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Ministerul Cercetării şi Inovării, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - OB