Legality of agricultural subsidy debt recovery via set-off under OUG 66/2011 vs. general civil execution rules

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 17.03.2015, sub nr. x/2015, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Notei nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor.

2. Soluţia de declinare

Prin Sentinţa civilă nr. 7470 din 03 iunie 2014, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 335 din 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

4. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 335 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

Prin cererea de recurs, reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii contestaţiei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant afirmă că instanţa, deşi a avut cunoştinţă că Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/21.01.2014 şi Procesul-verbal nr. x/05.12.2014 au fost contestate pe calea contenciosului administrativ, arată, contrar aspectelor invocate, că reclamantul nu a criticat aceste acte administrative în contextul în care aceste acte sunt criticate pe cale separată.

Tot în critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant apreciază că raţionamentul instanţei de fond se opreşte în a expune situaţia de fapt până la punctul privind emiterea titlului executoriu, ori, pe calea contestaţiei la executare, acesta a atacat formele de executare întreprinse de pârâtă în baza titlurilor administrative emise de pârâtă. În speţă, forma de executare aleasă de pârâtă a fost compensarea, iar o asemenea procedură este nelegală, deoarece a derogat de la prevederile din legislaţia naţională privitoare la executare.

Recurentul-reclamant apreciază că instanţa nu a analizat contestaţia sa din această perspectivă, ignorând total aspectele invocate pe calea acesteia.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Intimata-pârâtă a precizat prin întâmpinare că procedura compensării s-a făcut în temeiul art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, respectând normele legale pentru această procedură.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului la 08 septembrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurentul-reclamant, cât şi intimata-pârâtă nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în şedinţă publică, pentru data de 19 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea Notei nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor emis Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.).

Instanţa de fond a respins cererea reclamantului, reţinând, în esenţă, că, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.11.2013 aferent campaniei 2012 emis de A.P.I.A., s-a impus o corecţie în cuantum de 872,71 RON, cu termen de plată scadent la data de 01.01.2014, iar prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.01.2014 emis de aceeaşi autoritate s-a stabilit un debit în sarcina reclamantului în cuantum de 321.904,36 RON, cu termen de plată scadent la data de 01.03.2014.

Debitele şi creanţele accesorii au fost recuperate integral prin deducere din plăţile ulterioare fiind, astfel emise şi comunicate reclamantului prin Nota de compensare nr. x/16.12.2014 şi Nota de compensare nr. x/16.12.2014.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, iar în ceea ce priveşte argumentele legale pentru pronunţarea soluţiei de respingere aceasta în mod legal a făcut apel la prevederile O.U.G. nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, şi la prevederile art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În ceea ce priveşte apărarea reclamantului invocată prin acţiunea introductivă, conform căreia la executarea acestor debite pârâta a încălcat obligaţiile instituite în cadrul executării silite stabilite de legea procedurală (C. proc. civ.), apărare, transformată prin cererea de recurs într-o critică a sentinţei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat şi argumentat în considerentele sentinţei recurate, legalitatea procedurii de recuperare a unor astfel de debite şi care sunt textele de lege aplicabile.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, nu este întemeiat, instanţa de fond reţinând în considerentele sentinţei recurate motivele care au format opinia sa şi care au condus la soluţia pronunţată.

Prima instanţă a analizat motivele cererii de chemare în judecată, invocate de reclamant, raportat la apărările formulate prin întâmpinare de pârâta A.P.I.A., iar în cuprinsul hotărârii recurate se evidenţiază argumentele instanţei de fond care au condus la formarea convingerii sale. Totodată în cuprinsul sentinţei nu există motive contradictorii, ori străine de natura cauzei.

În speţă, instanţa de fond, la pronunţarea hotărârii recurate a respectat prevederile art. 425 C. proc. civ., republicat, privitoare la conţinutul hotărârii.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurentul-reclamant, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a normelor de drept material la pronunţarea hotărârii.

În conformitate cu prevederile art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, "Stingerea creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin: (...) b)*) deducere din plăţile/rambursările următoare;".

Totodată, prin art. 1 al Ordinului nr. 66 din 28 martie 2011 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a debitelor şi creanţelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă şi ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum şi ai fondurilor de la bugetul de stat s-au stabilit Normele metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către A.P.I.A. a debitelor şi creanţelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă şi ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum şi ai fondurilor de la bugetul de stat.

Înalta Curte apreciază că prevederile legale menţionate anterior reprezintă temeiul de drept pentru emiterea Notei nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor. Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul nu a prezentat niciun motiv de nelegalitate a actului contestat.

În consecinţă, criticile formulate de recurentul-reclamant (rezumate la pct. 3. din prezenta decizie), în raport cu situaţia de fapt şi temeiurile de drept arătate anterior, sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, constată că motivele de casare invocate de recurentul-pârât, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, şi urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, să respingă recursul formulate de acesta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinţei civile nr. 335 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV