European funds non-compliance appeal dismissed as time-barred challenge upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.07.2015 sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 143/09.06.2015 şi a Notei de neconformitate nr. x/26.02.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2881 din 05 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2881 din 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Judeţul Harghita, prin Consiliul Judeţean Harghita, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În critica sentinţei recurate, reclamantul a precizat că instanţa de fond a reţinut că formularea contestaţiei administrative s-a făcut cu depăşirea termenului legal, fapt ce echivalează cu o lipsă a parcurgerii acestei proceduri, fără a ţine cont că această depăşire s-a datorat unor împrejurări independente de voinţa sa.

Acesta susţine că nu a formulat, într-adevăr, contestaţia administrativă în termenul de 30 de zile calendaristice, dar a formulat-o în interiorul termenului de 6 luni, prevăzut de Legea contenciosului administrativ.

Reclamantul reiterează motivele susţinute prin cererea de chemare în judecată, arătând că a respectat prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece valoarea serviciilor de publicitate este sub 15000 euro. În raport de aceste susţineri, reclamantul apreciază că cele reţinute în motivarea sentinţei recurate nu corespund adevărului, în contextul în care activităţile de la pct. 3 din tabelul prezentat prin răspunsul la întâmpinare nu fac parte din categoria de activităţi ale căror publicare este impusă de lege, valoarea acelor produse nefiind necesară din totalul de 274.036,40 RON.

În dezvoltarea acestor motive de casare, recurentul apreciază că hotărârea dată de instanţa de fond se întemeiază pe motive străine de natura pricinii şi a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca temeinică şi legală. Acesta a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, completate cu prevederile art. 207 din C. proc. fisc. şi ale Ordinului ANAF nr. 450/2013 privind aprobarea instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, termenul înlăuntrul căruia se poate formula contestaţie administrativă este de 30 de zile şi nu de 6 luni, cum greşit apreciază recurentul.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu al recursului la 08 septembrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurentul-reclamant, cât şi intimatul-pârât nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în şedinţă publică, pentru data de 19 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate, după reevaluarea probatoriului administrat şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea Deciziei nr. 143/09.06.2015 şi a notei de neconformitate nr. x/26.02.2014 emise de Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice.

Din situaţia de fapt, corect reţinută de prima instanţă, susţinută de actele dosarului, rezultă că la data de 11.11.2014, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin Direcţia Generală Programe Europene, a transmis către reclamant nota de neconformitate nr. x/26.02.2014 şi informarea nr. x/05.11.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cerere de rambursare nr. x, emise de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP.

Împotriva acestor acte, reclamantul a formulat contestaţie administrativă la data de 15.05.2015, prin depunerea acestei contestaţii direct la registratura Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice, înregistrată cu nr. 40514/15.05.2015.

Prin Decizia nr. 143/09.06.2015 pârâtul a respins contestaţia administrativă formulată de reclamant, ca tardiv formulată.

În esenţă, instanţa de fond a respins acţiunea exercitată de reclamantul Judeţul Harghita, ca neîntemeiată, cu motivarea că, din analiza probatoriului, se confirmă că acesta a formulat tardiv contestaţia administrativă împotriva notei de neconformitate nr. x/26.02.2014, şi astfel, se află în imposibilitatea de a analiza pe fond criticile formulate împotriva acestui act administrativ.

1. Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat cauza dedusă judecăţii în mod corect şi a oferit o soluţie legală.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

În aceeaşi notă, cu privire la procedura de depunere a contestaţiei pe cale administrativă, potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă."

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a formulat contestaţie administrativă, împotriva notei de neconformitate nr. x/26.02.2014, la data de 15.05.2015, aspect necontestat de acesta.

Având în vedere că actul administrativ contestat a fost comunicat reclamantului la data de 11.11.2014, în raport de prevederile art. 207 din C. proc. fisc. şi ale Ordinului ANAF nr. 450/2013, privind aprobarea instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora termenul de depunere a contestaţiei administrative se calculează pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Critica referitoare la faptul că, instanţa de fond nu a interpretat în mod corect cauza în raport de prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte apreciază că aceasta este de asemenea neîntemeiată.

În mod corect instanţa de fond a precizat în considerentele sentinţei recurate, în contextul în care contestaţia administrativă fost respinsă ca tardiv formulată, că nu este în măsură să analizeze pe fond criticile prezentate de reclamant cu privire la nota de neconformitate nr. x/26.02.2014, întrucât, în sens contrar, ar încălca dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2. În ceea ce priveşte critica recurentului-reclamant, ce se subscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este întemeiată, instanţa de fond reţinând în considerentele sentinţei recurate motivele care au format opinia sa, şi care au condus la soluţia pronunţată.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu cuprinde argumente străine de natura pricinii fiind motivată în raport de situaţia de fapt şi de normele legale aplicabile, instanţa de fond pronunţând o hotărâre cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat.

În raport de toate cele arătate, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat corect cauza dedusă judecăţii şi, în consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză şi va menţine sentinţa instanţei de fond, ca temeinică şi legală, sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Harghita, prin Consiliul Judeţean Harghita, împotriva Sentinţei civile nr. 2881 din 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV