Eligibility of US Plug-and-Play IT Hardware in Public Contract Reimbursement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, următoarele:

- admiterea Contestaţiei formulate împotriva Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/04.09.2014, în sensul rambursării sumei de 11.250,00 RON (FEDR = 9.303,75 RON şi Buget de Stat = 1.946,25 RON), sumă respinsă ca neeligibilă şi sumei de 3.629,70 RON (FEDR = 3.001,76 RON şi Buget de Stat = 627,94 RON), sumă respinsă ca neeligibilă;

- anularea Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/04.09.2014;

- anularea Raportului de monitorizare, încheiat la data de 06.11.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3161 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale; a anulat Raportul de soluţionare a contestaţiei nr. 3775/03.03.2015 şi Notificarea nr. x/11.12.2014, iar, pe cale de consecinţă a obligat pârâtul să aprobe cererea de rambursare nr. x/04.09.2014, în sensul rambursării sumelor de 11.250,00 RON şi 3.629,70 RON, solicitate de reclamantă.

Prin aceeaşi hotărâre a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Raportului de monitorizare din data de 06.11.2014 şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - taxa judiciară de timbru.

3. Calea de atac şi motivele de recurs invocate

Împotriva Sentinţei civile nr. 3161 din 25 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În critica sentinţei recurate, recurentul-pârât a reiterat situaţia de fapt şi a apreciat că Raportul nr. x/03.03.2015 şi Notificarea nr. x/11.12.2014 au fost emise în urma constatării unor nereguli şi neregularităţi, astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi reţinute la art. 12 din Contractul de finanţare.

La emiterea actelor contestate, recurentul-pârât a precizat că s-au respectat prevederile art. 6, art. 7 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în urma constatărilor sale, s-a impus aplicarea unui refuz la plată a cererii de rambursare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile. Prin întâmpinare pe cale de excepţia, intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului, pe motiv că recurentul-pârât nu a adus nicio critică sentinţei recurate. Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a apreciat că instanţa de fond a înlăturat criticile de formă şi a reţinut criticile de nelegalitate invocată de aceasta, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului la 08 septembrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Recurentul-pârât nu a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu. În schimb, intimata-reclamantă a depus punct de vedere prin care a reiterat o serie de argumente prin care solicită respingerea recursului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă şi a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în şedinţă publică, pentru data de 15 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/04.09.2014 şi anularea Raportului de monitorizare, încheiat la data de 06.11.2014 emise de pârât, precum şi obligarea acestuia la aprobarea cererii de rambursare nr. x/04.09.2014, în sensul rambursării sumelor de 11.250,00 RON şi 3.629,70 RON.

Instanţa de fond a admis cererea reclamantei, apreciind în esenţă că Raportul de soluţionare a contestaţiei nr. 3775/03.03.2015 şi Notificarea nr. x/11.12.2014 sunt nelegale, întrucât reclamanta nu a săvârşit nicio neregulă care să justifice respingerea cererii de rambursare, constatările pârâtului fiind eronate şi în neconcordanţă cu situaţia de fapt care rezultă din probele administrate.

În speţă, între pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, în calitate de Organism Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OIPSI), în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi reclamanta SC A. SRL s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/02.06.2014, având ca obiect realizarea proiectului "Upgradarea accesului broadband şi a infrastructurii IT la SC A. SRL".

Pârâtul prin reprezentanţii săi a efectuat o vizită în data de 21.10.2014 la sediul reclamantei în urma căreia au constatat că pentru echipamentele tip "Laptop-varianta 2" - 4 bucăţi, unitatea optică nu era integrată, ci externă, pe interfaţă USB şi nepusă în funcţiune, iar imprimanta multifuncţională B. a fost găsită în cutie, cu cartuşele nedesigilate şi foliile de siguranţă ale imprimantei neîndepărtate, în neconcordanţă cu Procesul Verbal de instalare şi punere în funcţiune din data de 25.08.2014. Ca urmare a acestui fapt, testul echipamentului nu a putut fi efectuat.

În urma acestor verificări, efectuate în vederea implementării proiectului au fost identificate nereguli, considerente pentru care prin Notificarea nr. x/11.12.2014, pârâtul a comunicat reclamantei că în procedura de rambursare a fost aprobată plata pentru suma de 56.260,71 RON cheltuieli eligibile, sumă avansată prin fondurile europene şi a fost respinsă ca neeligibilă suma de 14.879,70 RON, sumă ce revenea a fi rambursată din bugetul de stat.

Respingerea acestei sume a fost motivată pe neconcordanţa dintre starea de fapt de la momentul vizitei de monitorizare, cu procesul-verbal de punere în funcţiune din data de 29.08.2014.

Reclamanta SC A. SRL a formulat contestaţie împotriva Notificării nr. x/11.12.2014, aceasta fiind soluţionată prin Raportul nr. x/03.03.2015 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată şi s-a menţinut măsura dispusă de direcţia de specialitate.

Înalta Curte, constată că instanţa de fond a efectuat o analiză riguroasă a criticilor de formă ale reclamantei şi apreciază că acestea au fost respinse în mod corect.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate ce vizează fondul actului administrativ contestat, respectiv pretinsele nereguli reţinute în sarcina reclamantei, Înalta Curte este în acord cu opinia instanţei de fond, care le-a apreciat ca fiind întemeiate.

Urmărind materialul probator, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat în mod corect cauza dedusă judecăţii, reţinând că prin Raportul vizitei de monitorizare, înregistrat sub nr. x/06.11.2014, starea de fapt a fost reţinută în mod eronat.

Aspectele de ordin tehnic, reţinute ca nereguli de către pârât nu pot fi primite în condiţiile în care prin obiecţiunile la Raportul vizitei de monitorizare, intimata-reclamantă a arătat că: unităţile optice şi HDD-urile externe ale laptopurilor conţin elementele tehnice la un nivel superior caracteristicilor minimale, iar componentele externe reprezintă o completare a acestora care pot fi folosite în practică ca şi echipamente portabile; în ceea ce priveşte laptop v2, nu s-a menţionat ca HDD-URILE şi unităţile optice să fie externe sau interne, optându-se pentru unităţi externe cu conexiune prin USB ("plug and play"- conexiune ce nu necesită instalare sau configurare); pentru echipamentele menţionate, nu era necesară utilizarea HDD-urilor şi a unităţilor optice în momentul monitorizării, neimpunându-se conectarea acestora, întrucât funcţionează în regim de conectare/deconectare automata la momentul utilizării efective.

Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte aceste aspecte ale situaţiei de fapt, instanţa de fond a reţinut în mod corect că ele nu au fost combătute de pârât prin niciun act oficial şi nici nu au fost puse în discuţie în cadrul acestui litigiu, considerente ce conduc indubitabil la ideea conform căreia, argumentele tehnice prezentate de reclamantă sunt întemeiate.

Cu privire la neregulile constatate în utilizarea imprimantei portabilă C., de asemeni, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat corect cauza dedusă judecăţii, în sensul că, deoarece caracteristica imprimantei de a fi portabilă, atestă faptul că nu este obligatorie instalarea acesteia la sediul societăţii. Sub acelaşi aspect s-a luat în considerare şi că, obiectul de activitate al reclamantei vizează domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare, motiv pentru care nu este necesar ca o astfel de imprimată să fie folosită într-un loc fix.

Înalta Curte examinând certificatele de garanţie, procesele-verbale de predare-primire, fotografiile depuse la dosar precum şi, procesul-verbal de punere în funcţiune încheiat între reclamantă (achizitor) şi SC D. SRL (furnizor) în care s-a consemnat expres că punerea în funcţiune a echipamentelor s-a efectuat, că operaţia de cablare a fost efectuată şi că liniile funcţionează la parametrii doriţi, confirmă că aceste bunuri au fost achiziţionate de intimata-reclamantă şi au fost puse în funcţiune, în vederea realizării activităţilor sale.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că Raportul de soluţionare a contestaţiei nr. 3775/03.03.2015 şi Notificarea nr. x/11.12.2014 sunt nelegale, întrucât reclamanta nu a săvârşit nicio neregulă care să justifice respingerea cererii de rambursare.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională împotriva Sentinţei civile nr. 3161 din 25 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV