Property restitution compensation: conditioning issuance of payment titles on return of previously enforced sums after annulment of unlawful execution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în principal, obligarea pârâtei să emită titlul de plată corespunzător sumei de 113.820 RON, actualizată la data plăţii, plătibilă într-o singură tranşă, iar, în subsidiar, să emită titlul de plată corespunzător sumei de 113.820 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranşe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanţa să stabilească termenele exigibilităţii creanţei reclamantului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2869 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondată.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva Sentinţei civile nr. 2869 din 4 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. au declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Prin cererea de recurs, reclamanţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În critica sentinţei recurate, recurenţii-reclamanţi apreciază că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material, iar aceasta nu a calificat judicios cauza, neînţelegând că nu se solicită o plată, ci doar emiterea unui titlu de plată, care este un act administrativ unilateral cu caracter individual. Aceştia au precizat că pârâta era ţinută să elibereze acest act, în temeiul Legii nr. 247/2005, iar emiterea acestui act nu ar conduce la situaţia unei duble plăţi, interesul reclamanţilor fiind acela de a putea solicita compensaţia legală în eventuala întoarcere a executării silite.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanţilor şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală, arătând că recurenţii-reclamanţi nu se pot prevala de propria culpă pentru a reclama apărarea unui drept, reclamanţii fiind singurii răspunzători pentru demararea procedurilor de executare silită. În speţă, dacă reclamanţii nu procedau la demararea procedurilor de executare silită, s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie cu ceilalţi şi ar fi beneficiat de un titlu de plată emis şi plătit în mod efectiv de către Ministerul Finanţelor Publice.

Consideră că reclamanţii încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată, întrucât odată ce va fi emis titlul de plată, acesta va fi plătit de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

În temeiul art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013, în vederea efectuării plăţii de către Ministerul Finanţelor Publice, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor, prin acţiunea demarată în cadrul acestui litigiu, reclamanţii încercând să solicite instanţei o eventuală compensare.

În cauză, legiuitorul a stabilit o procedură specială pentru acordarea acestor despăgubiri prin Legea nr. 165/2013, iar o altfel de interpretare a legii poate da posibilitatea tuturor persoanelor care au obţinut decizii de despăgubire să demareze proceduri de executare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul de faţă ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

5.2. Notele scrise ale recurenţilor-reclamanţi

La data de 09 mai 2018, recurenţii-reclamanţi au comunicat note scrise prin care au completat cererea de recurs cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, apreciind că soluţionarea cauzei pe fond s-a făcut de către o instanţă necompetentă material şi funcţional.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) nr. x/FF/15.09.2009 s-a emis, conform prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, titlul de despăgubire în favoarea recurenţilor-reclamanţi pentru suma de 113.820 RON. Aceştia au demarat procedura executării silite, conform dreptului comun, fiind format Dosarul de executare nr. x/2012 al BEJA "D.", iar prin încheierea din data de 25.09.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, instanţa a încuviinţat cererea de executare silită.

Această hotărâre a fost pusă în executare, făcându-se la data de 28.03.2013 plata din conturile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) a sumei de 140.752,96 RON (reprezentând despăgubiri, actualizare creanţă şi cheltuieli de executare), recurenţii-reclamanţi încasând astfel despăgubirile stabilite prin decizia CCSD mai sus menţionată.

Împotriva acestor acte de executare, intimata-pârâtă a formulat contestaţie la executare.

Prin Sentinţa civilă nr. 6240 din data de 12.04.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 (definitivă prin Hotărârea nr. 1598 din 20.05.2014 a Tribunalului Bucureşti), Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea formulată de ANRP şi a dispus anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare silită întocmite în cadrul dosarului de executare nr. x/2012 al BEJA "D.".

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut a aplicat greşit dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 165/2013, texte legale potrivit cărora plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Din interpretarea logică şi sistematică a acestor dispoziţii rezultă că premisa emiterii titlului de plată o constituie existenţa unui drept de creanţă al persoanei îndreptăţite la măsurile reparatorii, drept fundamentat pe titlul de despăgubire. Or, în măsura în care suma de bani reprezentând despăgubiri a fost executată silit, dreptul de creanţă menţionat s-a stins şi, ca urmare nu mai există temei pentru emiterea titlului de plată.

În situaţia în care, precum în speţă, executarea silită a fost anulată, dispunându-se întoarcerea executării, acest drept de creanţă renaşte, însă doar la data şi în măsura restituirii de către persoana îndreptăţită a sumei executate silit cu nerespectarea dispoziţiilor legale, sumă reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

În raport de solicitările recurenţilor-reclamanţi, titlul de plată nu poate fi emis începând cu data de 1 ianuarie 2014, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, la data menţionată aceştia încasaseră despăgubirile prin procedura executării silite de drept comun. De asemenea, nu poate fi reţinută existenţa unei obligaţii a autorităţii intimate de actualizare a despăgubirilor, atâta timp cât obligaţia de emitere a titlului de plată nu devine exigibilă decât la data restituirii de către recurenţi a sumei reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, invocat prin notele scrise depuse la data de 08 mai 2018, Înalta Curte, îl apreciază ca neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., republicat, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe". Or, în speţă, recurenţii-reclamanţi nu au invocat necompetenţa materială în faţa instanţei de fond.

Astfel, în speţă, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, deoarece excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (1), (6) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/2013, precum şi ale art. 496 alin. (2) din noul C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., împotriva Sentinţei nr. 2869 din 04 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi şi va obliga pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită în favoarea reclamanţilor titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. x/FF/15.09.2019 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligaţie ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a sumei de 113.820 RON, executate silit în Dosarul nr. x/2012 al B.E.J.A. D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei nr. 2869 din 04 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C..

Obligă pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită în favoarea reclamanţilor titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. x/FF/15.09.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligaţie ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a sumei de 113.820 RON, executate silit în Dosarul nr. x/2012 al B.E.J.A. D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV