Suspend execution of environmental fiscal claim: standard for "well-justified case" and prohibition of merits review under Art. 14 Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 08 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud Vest Oltenia, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2015 privind Proiectul x/08.07.2011, precum şi suspendarea executării deciziei de soluţionare a contestaţiei prealabile având nr. de înregistrare x/01.04.2015, emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 61/2016 din 11.02.2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud Vest Oltenia, având ca obiect suspendare executare acte administrative şi a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03.02.2015 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/01.04.2015, acte emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, până la soluţionarea definitivă a cererii având ca obiect anularea actelor administrative menţionate.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva Sentinţei nr. 61/2016 din 11.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

O primă critică a sentinţei recurate are în vedere faptul că instanţa de fond, prin considerentele sale, analizează fondul cauzei, încălcând dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A doua critică formulată de recurenta-pârâtă are în vedere faptul că instanţa de fond a apreciat, în mod greşit că aparenţa de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că din cuprinsul procesului-verbal a cărui suspendare se solicită nu reiese în concret care este neregula săvârşită de reclamantă.

A treia critică pe care o aduce sentinţei recurate are vizează faptul că instanţa de fond a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2015 privind Proiectul x/08.07.2011, precum şi suspendarea executării deciziei de soluţionare a contestaţiei prealabile având nr. de înregistrare x/01.04.2015 până la soluţionarea definitivă a cererii având ca obiect anularea actelor administrative, deşi reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevăd suspendarea executării actului, până la pronunţarea instanţei de fond.

Ultima critică a sentinţei recurate priveşte constatările instanţei de fond prin care s-a stabilit că în cauză este îndeplinită condiţia prevenirii unei pagube iminente. Recurenta-pârâtă apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit îndeplinirea acestei condiţii.

4. Apărarea formulată în cauză

Reclamanta SC A. SRL a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii recurate. Intimata-reclamanta a reiterat prin întâmpinare argumentele prezentate instanţei de fond din care rezultă, în opinia sa, o îndoială în ceea ce priveşte legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2015 emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03.02.2015 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/01.04.2015, acte emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, până la pronunţarea instanţei, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, instanţa de fond, asupra acţiunii în anulare, admiţând acţiunea reclamantei, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.04.2015, emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, până la soluţionarea definitivă a cauzei, ce are ca obiect anularea acestor acte administrative.

Instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei sale că, în esenţă, concluzia activităţii de verificare şi măsurile propuse de pârâtă au fost fundamentate pe: sediul social al reclamantei este identic cu cel al altor societăţi (SC B. SRL, SC C. SRL şi SC D. SRL) locul de realizare al investiţiilor este identic şi contractele de comodat pentru toate cele patru firme sunt încheiate cu aceeaşi persoană, respectiv E.. Instanţa de fond a mai arătat faptul că pârâta nu a explicat în cuprinsul procesului-verbal ce înseamnă sintagma "societăţi înfiinţate la comandă" şi că nu se confirmă susţinerea că reclamanta ar fi urmărit depăşirea plafonului de minimis, care pentru măsura 312 nu depăşeşte plafonul de 200.000 euro.

Faţă de aceste motive, instanţa de fond a apreciat că asupra actului administrativ a cărui executare se solicită planează aparenţa de nelegalitate.

Înalta Curte nu este de acord cu raţionamentul instanţei de fond şi apreciază că recursul formulat de pârâtă este fondat.

Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)."

Aşadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiţii: reclamantul să se fi adresat autorităţii emitente cu o cerere având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; să existe un caz bine justificat şi măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.

Prin urmare reclamanta, pe lângă respectarea procedurilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ contestat, trebuia să facă dovada îndeplinirii cumulative a condiţiei existenţei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii unei pagube iminente.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, Înalta Curte constată că, din analiza cererii de suspendare formulată de reclamantă, rezultă o serie de argumente ce ţin de analiza pe fond a cererii privind anularea celor două acte administrative contestate, argumente pe care instanţa de fond le preia ca atare.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Or, în speţă, reclamanta prin însăşi cererea de chemare în judecată în susţinerea capătului de cerere privitor la suspendarea executării actului administrativ face trimitere la apărările ce ţin de anularea actului. Curtea de Apel, analizează în mod greşit aceste apărări, interpretându-le excesiv, în sensul că ele conduc la o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ şi astfel se conturează, în speţă, existenta unui caz bine justificat, în sensul art. 2, lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că motivele pentru care prima instanţă a apreciat că este dovedit cazul bine justificat, riscă să antameze fondul cauzei, astfel încât critica recurentei-pârâte conform căreia instanţa de fond a făcut o analiză a cauzei în afara cadrului procedural instituit de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată.

Cu privire la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, Înalta Curte nu poate trece neobservată soluţia pronunţată de instanţa de fond în ceea ce priveşte acţiunea în anulare a actelor administrative contestate.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 210 din 11 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, s-a respins acţiunea prin care reclamanta a solicitat anularea actelor administrative.

Pronunţarea unei hotărâri în fond, prin care s-a respins acţiunea în anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a întări prezumţia de legalitate a acestui act, în contextul analizei sale în cadrul cererii de suspendare.

Chiar dacă Sentinţa civilă nr. 210 din 11 mai 2016 nu este definitivă, cauza aflându-se în faza procesuală a recursului formulat de reclamantă şi se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această sentinţă are putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea stării de legalitate a actului administrativ, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În speţă, nu există o aparenţă de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03.02.2015 emis de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Înalta Curte, având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei cazului bine justificat şi a prevenirii pagubei iminente, iar în cauză, în ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii nu se face dovada acesteia, analiza celorlalte critici în susţinerea cererii de recurs este de prisos.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurenta-pârâtă în susţinerea căii de atac exercitate, motiv pentru care în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat,va admite recursul şi, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 61/2016 din 11.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV