Suspension of enforcement of fiscal acts based on insolvency and judicial accounting evidence challenging the legality of tax assessments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat anularea Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, precum şi suspendarea executării efectelor actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 32/CA/2016-PI din 24.02.2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, societate în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.11.2014 a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 1156/17.11.2014, acte emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Oradea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 32/CA/2016-PI din 24.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta-pârâtă, în critica sentinţei recurate susţine că în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condiţiei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii pagubei iminente.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, recurenta-pârâtă apreciază că instanţa de fond invocă motive care vizează fondul cauzei, fără a face referiri ce converg spre împrejurări de natura atragerii caracterului de nelegalitate a actul administrativ contestat. Aceasta apreciază că existenţa unui raport de expertiză contabilă întocmit într-un dosar penal nu este de natură a produce o îndoială asupra legalităţii actului.

În critica sentinţei recurate, în ceea ce priveşte îndeplinirea celei de-a doua condiţii, recurenta-pârâtă apreciază că este greşit argumentul instanţei de fond conform căruia este îndeplinită această condiţie, deoarece societatea se află în insolvenţă, iar suma datorată la bugetul de stat este într-un cuantum ridicat. În opinia recurentei, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din actele depuse de reclamantă ca această vătămare este ireparabilă pentru reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile. În cuprinsul întâmpinării, intimata reiterează apărările formulate prin cererea de chemare în judecată şi, apreciază că s-au reţinut corect aceste apărări în cuprinsul sentinţei recurate, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în mod legal prima instanţă a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar criticile susţinute prin cererea de recurs de către recurentă sunt neîntemeiate.

Cu privire la criticile formulate de recurenta-pârâtă, ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte are în vedere următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...).".

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii unei pagube iminente.

În accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

În speţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a constatat în mod corect că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, având în vedere că reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul penal nr. x/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi prin care se concluzionează că "în sem. II 2009 SC B. SRL a livrat mărfuri către SC A. SRL Oradea în valoare de 106200 RON + 20178 RON TVA". Aşadar, din concluziile acestui raport rezultă o altă situaţie decât cea reţinută în actele fiscale a căror suspendare a executării se solicită.

Raportul de expertiză contabilă judiciară reprezintă un mijloc de probă, care deşi administrat într-un alt cadru procesual este de natură să producă o îndoială serioasă în ceea ce priveşte starea de fapt reţinută în actele administrative fiscale contestate.

Înalta Curte apreciază că reţinerea acestei situaţii de către instanţa de fond este suficientă pentru constatarea îndeplinirii în speţă a condiţiei cazului bine justificat, iar critica recurentei-pârâte, conform căreia prima instanţa s-a limitat pentru stabilirea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat la motive care vizează fondul cauzei, nu este întemeiată.

Sub acelaşi aspect, Înalta Curte reţine că, în cauză, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, există elemente care confirmă îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la acţiunea în anulare a actelor administrative, a căror executare se solicită a fi suspendată.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 98/CA/2018, pronunţată la data de 30 mai 2018 de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta SC A. SRL şi s-a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a Deciziei nr. 9212/16.12.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

Pronunţarea unei hotărâri în fond, de anulare, chiar şi parţială a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative ce fac obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât, în speţă, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte critica privitoare la neîndeplinirea în cauză a condiţiei prevenirii pagubei iminente, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect, că reclamanta a dovedit că executarea actelor administrative fiscale anterior soluţionării în fond a cauzei ar fi de natură a-i crea o pagubă iminentă.

Înalta Curte constată că intimata-reclamanta este în insolvenţă (Încheierea nr. 492/F/2013 a Tribunalului Bihor pronunţată în Dosar nr. x/2013 filele x ds. fond). Această situaţie presupune fără echivoc existenţa unor dificultăţi financiare în ceea ce o priveşte pe intimată, iar instanţa de fond a reţinut în mod corect această situaţie în motivarea soluţiei sale privitoare la îndeplinirea în cauză a celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În analiza îndeplinirii celei de-a doua condiţii, instanţa de fond a avut în vedere şi cuantumul ridicat al creanţei care a fost constatată prin actele administrative fiscale a căror suspendare a executării se cere, respectiv, suma de 2.081.320 RON.

În raport de aceste două împrejurări de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a actelor administrative fiscale a căror suspendare se cere este susceptibilă a-i crea reclamantei o pagubă iminentă în înţelesul conferit acestei noţiuni de 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte este aşadar în acord cu soluţia pronunţată de prima instanţă şi apreciază că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a Deciziei nr. 9212/16.12.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate este neîntemeiat, considerente pentru care, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva Sentinţei nr. 32/CA/2016-PI din 24.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV