Rejection of contest candidacy for lacking statutory management credentials is not discrimination under Art. 2(1) of O.G. 137/2000

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 14.04.2015, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Prahova a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea Hotărârii nr. 137/04.03.2015 emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 273 din 09 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., a anulat Hotărârea nr. 137/4.03.2015, emisă de instituţia pârâtă, a obligat pârâta la plata sumei de 50 RON către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prezentul proces.

3. Cererile de recurs şi motivele de recurs invocate de recurenţi

Împotriva Sentinţei nr. 273 din 09 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A..

Prin cererea de recurs, pârâtul A. a solicit anularea sentinţei şi, implicit, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, cu consecinţa menţinerii Hotărârii nr. 137/04.03.2015 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât a reiterat situaţia de fapt care a condus la emiterea Hotărârii nr. 137/04.03.2015 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În critica sentinţei recurate, recurentul-pârât apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că există o problemă de necorelare a unor dispoziţii legale, respectiv a Ordinului nr. 1113/2010 al Ministerului Sănătăţii şi Legea nr. 95/2006 şi astfel ar exista o problemă de aplicare în cazul concursului dintre norme juridice cu conţinut contradictoriu. Din contră, recurentul-pârât apreciază că cele două acte normative nu sunt contradictorii, ci se completează, în speţă instanţă de fond făcând confuzie între calitatea de manager şi calitatea de candidat la postul de manager, în raport cu prevederile art. 178 din Legea nr. 95/2006.

În critica sentinţei recurate, recurentul-pârât face referire şi la un potenţial conflict de interese între Curtea de Apel Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova, deoarece sediul în care funcţionează instanţa este închiriat de la reclamant. Acesta precizează şi că instanţa de fond nu a analizat cauza pe fond, ci s-a limita la analiza unor excepţii.

Criticile invocate de recurentul-pârât A. se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

3.2. Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în critica sentinţei recurate a învederat instanţei că soluţia pronunţată de instanţa de fond este greşită, deoarece legiuitorul naţional, în cuprinsul art. 178 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, precizează că managerul persoană fizică şi nu candidatul pentru postul de manager trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior medical or să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management medical. În aceste condiţii, recurentul-pârât apreciază că legea face o distincţie clară între calitatea de manager şi calitatea de candidat la postul de manager, distincţie ce nu a fost aplicată în Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru postul de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, aprobat de Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, aspect ce a condus în mod legal la sancţionarea reclamantului pentru discriminarea pârâtului A., prin respingerea candidaturii acestuia la concurs.

În drept, recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Consiliul Judeţean Prahova a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-reclamant, în apărarea sa, apreciază că la momentul susţinerii concursului pentru ocuparea funcţiei de manager, legea aplicabilă era Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat prin Dispoziţia nr. 245/16.08.2010 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova şi nu Ordinul nr. 1113/2010 al Ministerului Sănătăţii, act ce a intrat în vigoare ulterior. Acesta apreciază că instanţa de fond a stabilit în mod legal că fapta imputată Consiliului Judeţean Prahova de către recurentul-pârât nu este discriminatorie.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu al recursurilor la 08 septembrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurenţii-pârâţi, cât şi intimatul-reclamant nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursurile îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, le-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond, în şedinţă publică, pentru data de 19 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate şi motivul de casare invocat, după reevaluarea probatoriului administrat şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate.

Din situaţia de fapt corect reţinută de prima instanţă, susţinută în întregime de actele dosarului şi necontestată, de altfel, prin motivele de recurs formulate în cauză s-a reţinut că:

Prin anunţul nr. x/16.01.2014, Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti a adus la cunoştinţă publică faptul că se scoate la concurs funcţia de manager, persoană fizică, a acestui spital, concurs ce va avea loc la sediul Consiliului Judeţean Prahova în perioada 3.03.2014 - 14.03.2014.

Concursul a fost organizat potrivit Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager, persoană fizică, din spitalele publice de interes judeţean, aprobat de către Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, în temeiul dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin Dispoziţia nr. 245/16.08.2010, în cadrul căruia, la Capitolul III art. 11 se prevedea condiţia că la concursul de selecţie se pot prezenta candidaţii care întrunesc cumulativ mai multe condiţii, printre care şi aceea [lit. b)] de a fi "absolvenţi ai unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, ori sunt absolvenţi ai unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii".

Instanţa de fond a reţinut că pentru depunerea candidaturilor la concurs, s-a învederat că dosarul de înscriere a candidaţilor trebuie să cuprindă, printre altele, şi "copia legalizată a documentelor care atestă absolvirea cursurilor de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, ori sunt absolvenţi ai unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii".

În ceea ce-l priveşte pe pârâtul A., acesta s-a înscris la acest concurs fără a depune dovada care atestă absolvirea cursurilor de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al Ministrului Sănătăţii, ori sunt absolvenţi ai unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii.

Din acest motiv, Comisia de concurs constituită pentru ocuparea funcţiei de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, după verificarea dosarelor candidaţilor, a constatat că dintre cei trei candidaţi înscrişi la concurs, pârâtul nu îndeplineşte condiţia din Regulamentul de organizare al concursului ce viza absolvirea unui curs de management sau management sanitar, considerente pentru care a respins dosarul de candidatură al acestuia. Decizia de respingere a fost contestată, iar prin Decizia nr. 1/27.02.2014, Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Consiliului Judeţean Prahova a respins contestaţia, ca neîntemeiată, decizie ce i-a fost comunicată pârâtului la data de 03.03.2014 şi pe care acesta nu a atacat-o în justiţie.

În acest context, pârâtul, la data de 12.12.2014, s-a adresat cu o petiţie la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, apreciind că respingerea dosarului de candidatură reprezintă o faptă de discriminare. Răspunzând la petiţia formulată, CNCD, prin Hotărârea nr. 137/4.03.2015, a constatat existenţa unui tratament discriminatoriu, în sensul art. 2 alin. (1) şi art. 6 din O.G. nr. 137/2000, a sancţionat reclamantul cu amenda contravenţională de 1000 RON şi s-a dispus ca reclamantul să publice în mass-media un rezumat al hotărârii, conform art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 137/04.03.2015, emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Instanţa de fond a admis cererea reclamantului, apreciind, în esenţă, că fapta imputată reclamantului de către pârâtul A. nu întruneşte condiţiile legale pentru calificarea ei ca fiind "discriminare", în sensul. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte apreciază că atât criticile formulate de recurentul-pârât A., cât şi de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, potrivit căruia "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", nu sunt întemeiate.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat cauza dedusă judecăţii în mod corect şi a oferit o soluţie legală.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

În raport de prevederile textului legal enunţat anterior, pentru calificarea unei fapte ca fiind o faptă de discriminare, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii.

În speţă, pârâtul A. a învederat că, deşi toţi cei trei candidaţi înscrişi la concurs aveau situaţii identice/comparabile, tratamentul lor a fost diferenţiat, ca urmare a faptului că doi au fost admişi la concurs, iar dosarul său a fost respins.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect că situaţia celor trei candidaţi nu era similară. În cazul pârâtului A., condiţia impusă prin Regulamentul de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, respectiv aceea de a prezenta o dovadă a absolvirii unui curs de management, ori management spitalicesc, nu a fost îndeplinită.

Înalta Curte este în acord cu opinia instanţei de fond, conform căreia toţi cei trei candidaţi care s-au înscris la acest concurs au achiesat practic la condiţiile impuse de Regulamentul de organizare a acestuia, deci inclusiv la condiţia privind "absolvirea cursurilor de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii (...)", fără ca vreunul din aceştia să conteste legalitatea Regulamentului, la momentul înscrierii.

Totodată, Înalta Curte apreciază corectă şi interpretarea dată de instanţa de fond în ceea ce priveşte aplicabilitatea Ordinului nr. 1113/2010, în vigoare la data organizării concursului, în sensul că Regulamentul de organizare a concursului a fost emis în baza dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, care conform art. 178 alin. (2) prevedeau că "managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior şi să îndeplinească una dintre următoarele condiţii (...) să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii (...).".

În raport de cele de mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect în considerentele sentinţei recurate faptul că Regulamentul şi anunţul de organizare a concursului se fundamenta pe o dispoziţie legală, cu forţă juridică superioară Ordinului nr. 1113/2010 emis de Ministerul Sănătăţii.

Având în vedere aceste argumente juridice, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca fapta intimatului-reclamant să fie apreciată ca discriminatorie.

În consecinţă, criticile formulate de recurenţii-pârâţi (rezumate la pct. 3. din prezenta decizie), în raport cu situaţia de fapt şi temeiurile de drept arătate anterior, sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, constată că motivul de casare invocat de recurenţii-pârâţi, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, şi urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, să respingă recursurile formulate de aceştia, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi de pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 273 din 09 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV