Cancellation of natural area custody assignment for public official conflict of interest under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de anulare a atribuirii în custodie pentru Aria naturală protejată "Lacul şi Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia şi Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov şi obligarea pârâtului să încheie cu reclamanta "Convenţia de custodie" pentru Aria naturală protejată "Lacul şi Pădurea Cernica".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2577 din 14.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva Sentinţei civile nr. 2577 din 14.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Reclamanta prin cererea de recurs apreciază că soluţia instanţei de fond este nelegală, având în vedere că instanţa fondului şi-a fundamentat opinia prin invocarea Sentinţei civile nr. 3349/09.12.2014, hotărâre judecătorească care nu este definitivă şi, prin urmare nu a intrat în puterea de lucru judecat, astfel încât să producă efecte juridice specifice şi să nască efectul de opozabilitate.

Instanţa de fond, în mod greşit, nu a reţinut că sintagma "reprezentant candidat" nu este sinonimă cu sintagma "reprezentant legal", în ceea ce priveşte implicarea numitei B., care a prezentat comisiei timp de zece minute informaţiile din teza sa de doctorat, în calitate de cunoscător legitim.

În acest context, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, statuând în sensul existenţei incompatibilităţii prevăzute de lege pe motiv că persoana care a făcut operaţiunea de prezentare ar fi fost mandatarul societăţii, astfel că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. Totodată, recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii, prevederile Ordinului nr. 1470/2013, în vigoare la momentul desfăşurării de atribuire.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu al recursurilor la 08 octombrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurenta-reclamantă, cât şi intimatul-pârât nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond al acestora, în şedinţă publică, pentru data de 15 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea Deciziei de anulare a atribuirii în custodie pentru Aria naturală protejată "Lacul şi Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia şi Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov şi obligarea pârâtului să încheie cu reclamanta "Convenţia de custodie" pentru Aria naturală protejată "Lacul şi Pădurea Cernica"emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent Ministerul Mediului).

Instanţa de fond a respins cererea reclamantei, reţinând în esenţă că, potrivit art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2013 "Funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.", iar în speţă au existat dovezi care să confirme că numita B. a îndeplinit calitatea de mandatar al societăţii reclamante în acelaşi timp cu cea de funcţionar public în cadrul autorităţii pârâte, organizatoare a licitaţiei.

Înalta Curte este în acord cu soluţia pronunţată de instanţa de fond şi apreciază recursul formulat de recurenta-reclamantă ca fiind nefondat.

Prima critică invocată de recurenta-reclamantă conform căreia instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, deoarece şi-a fundamentat opinia prin apelarea la Sentinţa civilă nr. 3349/09.12.2014, care nu era definitivă la acel moment, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care numita B. a contestat decizia Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate, strict în legătură cu calitatea sa de reprezentantă a SC A. SRL este neîntemeiată.

Instanţa de fond a argumentat în mod corect că, în conformitate cu prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., republicat, "Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată." Astfel că, în ceea ce priveşte chestiunea incompatibilităţii numitei B., aceasta nu se mai poate supune analizei în cadrul acestui proces, deoarece a fost deja tranşată prin altă hotărâre judecătorească.

Totodată, sub acelaşi aspect, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 3245 pronunţată la data de 26 octombrie 2017, în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a menţinut soluţia instanţei de fond cu privire la starea de incompatibilitate a numitei B., respingându-i recursul acesteia.

Înalta Curte, constată că prin Decizia de anulare a atribuirii în custodie a Ariei naturale protejate "Lacul şi Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia şi Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov a fost anulată această procedură, din cauza stării de incompatibilitate în care s-a aflat numita B. funcţionar public în cadrul autorităţii organizatoare a licitaţiei (pârâtul) şi mandatar al SC A. SRL Această incompatibilitate nu a fost anulată în urma procedurilor judiciare întreprinse de numita B., atât instanţa de fond prin Sentinţa civilă nr. 3349/09.12.2014, cât şi cea de control judiciar prin Decizia nr. 3245 din 26 octombrie 2017 menţinând concluziile Agenţiei Naţionale de Integritate.

Prin urmare, în prezenta cauză, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, deoarece din probatoriul administrat s-a confirmat că în procedura de atribuire s-au încălcat prevederile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. În speţă, măsura prin care s-a anulat procedura de atribuire a Ariei naturale protejate "Lacul şi Pădurea Cernica" din Regiunea 3 Sud Muntenia şi Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov a fost adoptată de pârât cu respectarea normelor legale în vigoare.

Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici dezvoltate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, în esenţă, confirmarea stării de incompatibilitate a numitei B. neimplicând alte temeiuri de drept pentru a justifica măsura de anulare a procedurii de atribuire.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, constată că motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, şi urmează ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, să-l respingă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2577 din 14.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV