Mootness of compelled administrative action following subsequent fulfillment of the claimed obligation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei fiscale, potrivit art. 210 şi următoarele din C. proc. fisc. , în termen de 10 de zile de la pronunţarea hotărârii; obligarea pârâtelor, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către societate în cuantum de 2.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus şi obligarea autorităţilor pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 127 din data de 27 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Soluţionarea Contestaţiilor şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Soluţionarea Contestaţiilor să emită decizia de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.05.2015 şi a Raportului de inspecţie nr. x/29.05.2015, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

A fost obligată aceeaşi pârâtă să plătească penalităţi în cuantum de 2000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite în urma admiterii primului capăt de cerere.

S-a respins acţiunea împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, DGRFP Braşov, AJFP Mureş.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a obligat ANAF - DGSC la soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă, deoarece potrivit Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, dosarul privind contestaţia a fost transmis cu adresa nr. x/21.09.2015 Serviciului de soluţionare contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara în baza OPANAF nr. 3333/2011 privind condiţiile de delegare a competenţei de soluţionare a contestaţiilor altui organ de soluţionare, fiind emisă şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 4302/604/30.12.2015.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor conform dispoziţiilor încheierii din data de 10 octombrie 2017, în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 13 martie 2018, completul de filtru, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis recursul în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată la 12 iunie 2018.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtelor Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei fiscale formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.05.2015 şi a Raportului de inspecţie nr. x/29.05.2015.

Înalta Curte constată că dosarul privind contestaţia a fost transmis cu adresa nr. x/21.09.2015 Serviciului de soluţionare contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara în baza OPANAF nr. 3333/2011 privind condiţiile de delegare a competenţei de soluţionare a contestaţiilor altui organ de soluţionare, fiind soluţionat.

Astfel, în cauză a fost emisă Decizia nr. 4302/604/30.12.2015, aceasta fiind depusă de recurentă în copie la dosar, la filele x, decizie prin care Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii a soluţionat contestaţia formulată de reclamanta SC A. SRL, dispunând anularea Deciziei de impunere nr. x/29.05.2015.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 127 din 27 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.

GGC - GV