Jurisdiction for challenge to enforcement: exclusive competence of the court that authorized execution despite multiple debtor seats

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată la data de 03.09.2018, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate de către Biroul Executorului Judecătoresc "D.", în cadrul Dosarului de executare nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 3756/22.05.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi C., Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Slatina.

În motivare, instanţa a reţinut că prezenta cerere are ca obiect contestaţie la executare, în cadrul executării silite care face obiectul dosarului de executare promovat de intimaţii A., B. şi C..

S-a arătat că prin încheierea din data de 18.07.2018 a Judecătoriei Slatina, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc D., fiind încuviinţată executarea silită indirectă, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorilor A., B. şi C., împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea, în temeiul titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 995 din 08.09.2014 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1290 din 14.09.2015 a Curţii de Apel Piteşti.

Or, instanţa reţine că la momentul începerii executării silite, marcate prin înregistrarea cererii creditorului la executorul judecătoresc, cel puţin unul dintre debitorii principali avea sediul în circumscripţia Judecătoriei Slatina, când erau în vigoare dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) DIN C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar "instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina a pronunţat Sentinţa nr. 3250 din 11.07.2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina, invocată din oficiu şi a declinat competenţa cauzei civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

A constatat ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Slatina şi Judecătoria Sectorului 5 şi a înaintat Dosarul nr. x/2018 către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 711 din C. proc. civ., art. 713 din C. proc. civ., art. 651 din C. proc. civ., precum şi a art. 112 din C. proc. civ., faţă de care a constatat că, în cauză, există mai multe instanţe de executare competente faţă de sediile debitorilor: Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Sectorului 5.

În aplicarea normelor de competenţă teritorială citate anterior, instanţa a constatat că, în speţă, executarea silită a fost începută prin BEJ D., care a solicitat mai întâi încuviinţarea executării silite la Judecătoria Slatina, având în vedere dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., deoarece creditorii aveau calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Aşadar, a arătat instanţa, executorul judecătoresc nu avea posibilitatea introducerii cererii la Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi nici la Judecătoria Piteşti (aceasta aflându-se în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - Curtea de Apel Piteşti - debitor în cauză). Executorul era obligat să aleagă fie judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei, fie o instanţa egală în grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În ceea ce priveşte debitorul Ministerul Justiţiei, acesta îşi are sediul în sectorul 5, Bucureşti, astfel că este îndreptăţit să introducă contestaţia la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, întrucât asupra acestei instanţe nu planează o suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, în sensul art. 127 din C. proc. civ. (creditorii sau debitorii neavând calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier în cadrul acestei instanţe).

Întocmai cum creditorii au avut dreptul de a alege instanţa competentă pentru pornirea executării silite, în acelaşi mod şi debitorul îşi poate alege instanţa de executare competentă pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin urmare, contestaţia la executare se putea introduce la oricare dintre instanţele de executare, aşa cum a ales contestatorul Ministerul Finanţelor, şi nicidecum la Judecătoria Slatina care a fost aleasă de executor în considerarea faptului că intimaţii-creditori sunt grefieri în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc D., creditorii A., B., C. au solicitat executarea silită a debitorilor Ministerul Justiţiei - cu sediul în Bucureşti, Str. x, Curtea de Apel Piteşti - cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, Tribunalul Vâlcea - cu sediul în Râmnicu Vâlcea, Scuarul Revoluţiei, nr. x, judeţul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice - cu sediul în Bucureşti, Str. x, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 995 din 08.09.2014 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1290 din 14.09.2015 a Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea din data de 18 iulie 2018 a Judecătoriei Slatina pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc D., fiind încuviinţată executarea silită indirectă, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorilor A., B. şi C., împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea, în temeiul titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 995 din 08.09.2014 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1290 din 14.09.2015 a Curţii de Apel Piteşti.

Prin contestaţia la executare formulată la data de 3 septembrie 2018 şi înregistrată sub nr. x/2018 la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate de către BEJ "D.", în cadrul Dosarului de executare nr. x/2018.

În conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ. - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cazul pluralităţii de debitori cu domicilii diferite, se aplică, prin analogie, dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Slatina de către executorul judecătoresc, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 din C. proc. civ., creditoarele au ales între instanţele deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de executare.

Alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ. prevede că: instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză există o instanţă de executare stabilită - Judecătoria Slatina - instanţă care prin încheierea din camera de consiliu din 18 iulie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 a încuviinţat executarea silită.

În interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., reiese că Judecătoria Slatina (instanţă de executare) este competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare.

În consecinţă, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - OB