Sufficiency of judicial reasoning for suspension of tax assessment execution: failure to specifically analyze well-justified case and imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin Cererea înregistrată la data de 5 iunie 2018 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iniţial în Dosarul nr. x/2018 şi ulterior disjunsă în dosarul de faţă, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Regiunea Cluj-Napoca, solicitând instanţei ca, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 18 aprilie 2017, emise în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din 18 aprilie 2017, de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea acţiunii în fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 171/CA/2018 - PI din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Regiunea Cluj-Napoca.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 171/CA/2018 - PI din 12 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din 18 aprilie 2017, emise în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din 18 aprilie 2017.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi că în speţă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, mai susţine că instanţa de fond nu a analizat în concret motivele invocate de către recurenta-reclamantă pentru dovedirea îndeplinirii condiţiilor cazului bine justificat şi pagubei iminente, ci a apreciat în mod eronat că reclamanta nu a adus niciun argument în acest sens.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în nume propriu şi pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Cluj-Napoca, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, nefondat şi neprobat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

Consideră că argumentele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, iar pe de altă parte, susţine că îndeplinirea condiţiei pagubei iminente nu a fost probată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 18 aprilie 2017, emise în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din 18 aprilie 2017, de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. SRL a întemeiat-o în drept pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizată din această perspectivă.

Înalta Curte constată că, deşi prin Sentinţa nr. 171/CA/2018 - PI din 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 18 aprilie 2017, emise în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din 18 aprilie 2017 al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea acţiunii în fond, în considerentele respectivei hotărâri nu a arătat argumentele pentru care a apreciat că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi nici raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la această concluzie.

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în considerentele hotărârii recurate, în mod generic, că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate, deoarece natura măsurilor dispuse prin actele atacate nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă presupun o cercetare a fondului cauzei, ceea ce nu se poate face în cadrul unei cereri de suspendare.

Astfel, prima instanţă a concluzionat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea actului administrativ, fără a analiza împrejurările legate de starea de fapt ori de drept, invocate de societatea reclamantă, apreciind doar că nu sunt elemente de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de faţă, din perspectiva considerentelor generale înfăţişate, Înalta Curte constată că în motivarea soluţiei adoptate prima instanţă, deşi a reţinut textele de lege incidente şi caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, invocând şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, a omis a indica în concret motivele pentru care a înlăturat argumentele aduse de către reclamantă în susţinerea cererii de suspendare a executării, circumscrise cazului bine justificat.

Astfel fiind, prima instanţă nu a arătat motivele pentru care a apreciat că argumentele reclamantei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ din litigiu, care să contureze îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.

De asemenea, se constată că nici în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, prima instanţă nu a făcut o analiză punctuală a aspectelor invocate de reclamantă, reţinând în mod eronat că reclamanta nu a adus nici un argument în dovedirea acestei condiţii.

Prin urmare, întrucât prima instanţă nu a motivat îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi pagubei iminente într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa urmează a analiza punctual argumentele reclamantei subsumate condiţiilor cazului bine justificat şi pagubei iminente, pe care le va reţine sau le va înlătura motivat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cu respectarea limitării impuse de legiuitor în analiza la nivel aparent a elementelor de nelegalitate a actului administrativ atacat, în vederea neprejudecării fondului cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinţei nr. 171/CA/2018 - PI din 12 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinţei nr. 171/CA/2018 - PI din 12 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - CP