Jurisdictional competence for public servant salary claims: application of exclusive domicile rule over union seat in representative actions

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 ianuarie 2019 sub nr. x/2019 ca urmare a disjungerii cererii privind pe reclamantul A. din Dosarul x/2018, reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România B. a solicitat, pentru membri de sindicat indicaţi în tabelul anexă, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, obligarea acestuia să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor pe ultimii 3 ani, prin raportare la prevederile Legii 330/2009 şi la normele ulterioare, inclusiv făcând aplicarea Deciziei CCR nr. 794/2016, fără a ţine seama de coeficienţii de ierarhizare ai funcţiilor de poliţie şi valoare de referinţă de 197,33 RON cu sediul în anexa 1 abrogată prin O.G. nr. 38/2003 şi art. II din O.G. nr. 8/2008 şi să achite reclamanţilor, diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta din recalculare, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 28 din data de 8 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti a cererii disjunse privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI TIMIŞ şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, urmând ca instanţa să analizeze excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu.

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Conform art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea 554/2004

Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Instanţa a constatat că, competenţa teritorială este instituită printr-o normă de ordine publică fiind reglementată o competenţă teritorială exclusivă la domiciliul reclamantului indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat.

Având în vedere că potrivit tabelului anexă reclamantul A. are domiciliul în judeţul Caraş-Severin, instanţa a admis excepţia necompeteţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 6 martie 2019, sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa civilă nr. 115 din data de 27 martie 2019 Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, a admis excepţia privind necompetenţa teritorială a Tribunalului Caraş-Severin şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "B.", în numele şi pentru membrul de sindicat A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut că, prin acţiunea introductivă reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "B." în numele şi în interesul a 41 de membri de sindicat - funcţionari publici, poliţişti, a solicitat obligarea pârâtului la acordarea unor sume cu titlu de drepturi salariale, având în vedere raporturile de muncă dintre funcţionarii publici şi angajatorul acestora - pârâtul.

Deşi competenţa de soluţionare a acestor tipuri de acţiuni aparţine completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcţionar public, totuşi, în prezenta cauză, sesizarea instanţei s-a făcut de către Sindicatul Poliţiştilor din România "B." în numele funcţionarilor publici şi nu de funcţionarii publici reprezentaţi de sindicat, astfel că din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a acestei cauze nu mai aparţine completurilor de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Caraş-Severin, ci completurilor specializate din cadrul Tribunalului Bucureşti, la sediul reclamantului, în raport cu RIL nr. 1/2013 al ÎCCJ:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Faţă de cele de mai sus, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Caraş-Severin şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "B." în numele şi pentru membrul de sindicat A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamant, prin raportare la prevederile Legii nr. 330/2009.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanţe aflate în conflict negativ de competenţă au reţinut că pentru soluţionarea acestor tipuri de acţiuni competenţa de soluţionare aparţine completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcţionar public.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Însă, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării primei instanţe - 27 septembrie 2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul Poliţiştilor din România "B." nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrului de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat deoarece titularul dreptului pretins, precum şi interesul promovării acţiunii aparţine acestuia.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a solicitat plata unor drepturi băneşti, izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că acesta are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Caraş-Severin, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "B." în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - CP