Appeal withdrawal over restitution denials renders lower ruling final

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 ianuarie 2016, sub nr. x/2015, reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentaţi prin arhiepiscop, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Deciziilor nr. 4384, 4385, 4386, 4387 şi 4388 din 19 noiembrie 2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare şi retrocedarea imobilelor;

- retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a Com. cad. Voievodeasa, identice parcelelor cadastrale cu construcţii nr. x.

În motivarea acţiunii, au arătat că pârâta - prin deciziile contestate - a respins cererile formulate în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 având ca obiect restituire imobilelor înscrise în CF nr. x a Com. cad. Voievodeasa, parcelele cadastrale nr. x, cu motivarea că nu s-ar fi făcut dovada calităţii de proprietar.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 116 din data de 23 mai 2016 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentaţi prin arhiepiscop, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 116 din data de 23 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentaţi prin Arhiepiscop A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

6. Aspecte procesuale

Prin cererile înregistrate la data de 14 mai 2019, recurenţii-reclamanţi au solicitat ca, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ. să se ia act de faptul că renunţă la recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 116 din data de 23 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

7. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunţare la recurs, va lua act de manifestarea de voinţă a recurenţilor-reclamanţi.

Într-adevăr, recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă", însă în speţa de faţă nu sunt aplicabile aceste dispoziţii deoarece, din conţinutul cererilor depuse rezultă cu certitudine că, recurenţii-reclamanţi au renunţat la recursul formulat, nu la judecarea cererii de chemare în judecată.

În aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Având în vedere faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 463 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata căii de atac deja exercitată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, împotriva Sentinţei nr. 116 din 23 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - CP