Public employer wins annulment of discrimination ruling on half-time dismissal.

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 396 din 9 septembrie 2015.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 149 din data de 17 iunie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat Petroşani, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 149 din data de 17 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat Petroşani, criticile invocate fiind încadrate de către Înalta Curte în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei amintite şi retrimiterea cauzei spre rejudecare.

A arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază deoarece nu se ţine deloc cont de legea care îi permitea eliberarea din funcţia publică a angajatului în baza art. 99 alin. (1) lit. f) din Legea 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă starea sănătăţii fizice sau psihice a acestuia, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu ii mai permite să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute.

Instanţa apreciază ca domnul A. a fost subiectul unei discriminări, prin neasigurarea unui loc de muncă corespunzător cu starea sănătăţii sale, dar, în realitate, acest loc de munca nu exista în instituţie la momentul prezentării cererii domnului A.

Instanţa de fond prezintă foarte bine cronologia evenimentelor şi a actelor obţinute în timp de angajatul pârât, dar, totuşi, consideră că dreptul la munca nu i-a fost respectat, lucru cu care recurenta nu este de acord.

Consideră ca domnul A. nu a fost sub nicio forma discriminat, eliberarea lui din funcţie fiind justificată obiectiv, fiind consecinţa firească a desfăşurării evenimentelor dovedite prin acte medicale (decizie medicală, operaţii chirurgicale suferite), decizia de eliberare din funcţie fiind necesară şi legală.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

5.2. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Petentul A. a sesizat CNCD cu o posibila fapta de discriminare pe caz de boală grad 3, constând în concedierea sa, deşi dispoziţia medicală îi permitea desfăşurarea activităţii pe un post cu 1/2 din normă, fapta de discriminare fiind săvârşită de Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat al municipiului Petroşani.

Consiliul a adoptat Hotărârea nr. 396 din 9 septembrie 2015 prin care a constatat săvârşirea unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 alin. (3) şi (4), art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000; a dispus sancţionarea intimatului reclamant cu amenda contravenţională în cuantum de 1000 RON, potrivit art. 26 din ordonanţă; obligarea intimatului sa publice hotărârea în mass-media .

În motivarea hotărârii, consiliul a reţinut ca faţă de starea de sănătate a petentului, intimatul avea posibilitatea să adapteze programul de lucru al salariatului şi să nu recurgă la concedierea acestuia şi a reţinut că discriminarea constă în orice comportament activ sau pasiv al părţii reclamante, care prin efectele produse a defavorizat în mod nejustificat şi a supus la un tratament injust şi degradant o persoană.

A. a fost încadrat ca funcţionar public, consilier în cadrul compartimentului energetic, cu munca de teren privind urmărirea în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor cuprinse în programul propriu de modernizare şi dezvoltare a SACET, conform fişei postului.

Ulterior, starea de sănătate a pârâtului a fost afectată potrivit Deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. x din 30 ianuarie 2014, A. a pierdut cel puţin jumătate din capacitatea de munca, fiind în imposibilitate de a presta chiar şi 4 ore de munca pe zi, fiind în concediu medical pentru perioada 24 februarie - 11 august 2014 cu cod diagnostic, dezlipire şi ruptura de retină, iar la reluarea activităţii, în luna septembrie 2014, fişa de aptitudini a medicului de medicina muncii a fost completată cu recomandarea - muncă de birou, cu efort în limita toleranţei.

Petentul a solicitat prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Petroşani sub nr. x din 18 septembrie 2014 să fie încadrat cu jumătate de normă, faţă de starea de sănătate precară, dovedită prin acte medicale, dar a fost emisă decizia de eliberare din funcţie, deoarece starea de sănătate a petentului nu-i mai permitea desfăşurarea muncii, iar la nivelul instituţiei publice nu au fost identificate posturi decât cu normă întreagă.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat că petentul a fost subiectul unei discriminări indirecte, potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, faţă de împrejurarea ca prin eliberarea din funcţie datorita dizabilităţii, acestuia i-a fost încălcat dreptul la muncă, tratament ce a determinat defavorizarea în mod nejustificat şi supunerea la tratament injust şi degradant, în sensul art. 4 din ordonanţă.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât A., invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. Motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 6 vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, recurenta oprindu-se la teza nemotivării, susţinând că instanţa nu a făcut o judecată de valoare, nu şi-a prezentat argumentele proprii, circumscrise cauzei.

Contrar afirmaţiei recurentei, hotărârea este motivată, argumentarea acesteia fiind în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ.

De principiu, un raţionament logico-juridic neconvingător pot conduce la o nemotivare/motivare necorespunzătoare însă, în speţă, faptul că recurenta-reclamantă nu a agreat raţionamentul judecătorului fondului, nefiind în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare/motivare necorespunzătoare. Interpretarea într-o altă modalitate decât cea agreată de recurenta reclamantă a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente nu echivalează cu absenţa motivării, în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În analiza deciziei recurate se constată că instanţa de fond a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conţinutul hotărârii judecătoreşti şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanţie procesuală esenţială, întrucât instanţa de fond a expus argumentele de fapt şi de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecăţii, hotărârea conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac.

Prin urmare, în criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate.

6.2. Va fi însă reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea greşită a legii.

În speţă, starea de fapt incidentă, aşa cum a fost ea expusă la pct. 5.2. din prezenta hotărâre, nu este contestată de părţi.

Este judicioasă şi susţinerea instanţei de fond potrivit căreia, deşi angajatorul a menţionat că a fost în imposibilitate de a oferi un post cu jumătate de normă petentului datorită afectării stării de sănătate, iniţial prin afectarea retinei, iar ulterior prin amputarea piciorului, împrejurare ce a determinat încadrarea în grad de handicap grav, cu asistent personal, acesta avea posibilitatea sa adapteze programul de lucru al petentului, persoana cu dizabilităţi, la starea de sănătate a acestuia, pentru respectarea dreptului la munca, în măsura în care o astfel de opţiune ar fi fost valabilă.

Ceea ce nu analizează însă instanţa de fond sunt consecinţele faptului că, deşi a fost eliberat din funcţie prin Decizia nr. 239/2014 a DADP şi deşi a contestat acest act în cadrul Dosarului x/2014 al Tribunalului Hunedoara, d-nul A. a renunţat la judecată, în condiţiile art. 406 C. proc. civ., aşa cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 672/CA din 17 iunie 2015 - f. x dosar fond.

Înalta Curte apreciază ca relevant acest aspect în condiţiile în care, în cadrul respectivului litigiu, din punctul de vedere al instanţei, trebuia să se stabilească dacă reclamantul era apt să presteze chiar şi cele 4 ore aferente unei jumătăţi de normă.

Aceasta deoarece, potrivit Deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. x din 30 ianuarie 2014, d-nul A. şi-a pierdut, cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, dosar fond iar Fişa de aptitudine nr. x, completată la 1 septembrie 2014 are recomandarea: muncă de birou, cu efort în limita toleranţei.

Or, renunţarea d-lui A. la judecarea respectivului dosar face ca o astfel de constatare medico-legală a limitei toleranţei la efort să fie incertă, fapt ce profită pe deplin recurentei din prezenta cauză.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat Petroşani, împotriva Sentinţei nr. 149 din 17 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Va casa sentinţa atacată şi rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat Petroşani, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.

Va anula Hotărârea nr. 396/99/2015 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat Petroşani, împotriva Sentinţei nr. 149 din 17 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat Petroşani, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.

Anulează Hotărârea nr. 396/99/2015 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - CP