Inadmissibility of appeal against final appellate decision in public procurement damages under O.G. Ord. 34/2006 Art. 287¹⁶

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA, în contradictoriu cu debitoarele-pârâte A. SA şi agenţia acesteia B., a formulat acţiune în pretenţii prin care a solicitat aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 925/2006 coroborat cu art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 56.000 de RON, reprezentând garanţia de participare la licitaţie în procedura achiziţiilor publice, majorată cu dobânda legală aferentă, calculată în funcţie de dobânda de referinţă a BNR până la data efectuării plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4084 din 29 mai 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA, în contradictoriu cu pârâtele A. SA şi B. şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 56.000 de RON reprezentând garanţia de participare la licitaţie în procedura achiziţiilor publice, majorată cu dobânda legală aferentă, calculată în funcţie de dobânda de referinţă a BNR până la data efectuării plăţii.

3. Calea de atac a apelului formulată împotriva Sentinţei civile nr. 4084/29.05.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Împotriva hotărârii de fond, pârâta A. SA a declarat apel.

4. Soluţia instanţei de apel

Prin Decizia civilă nr. 7 din 26 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 4084/29.05.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. şi intimata-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA, ca nefondat.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva Deciziei civile nr. 7 din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta A. SA, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 34/2006 şi ale art. 84 din H.G. nr. 925/2006.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esenţă, că recurenta este cea care face o interpretare eronată a prevederilor legale la care s-a raportat şi omite să facă trimitere şi la art. 87 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 925/2006, hotărâtor în dezlegarea litigiului pendinte şi pe care în mod judicios instanţa de apel a înţeles să îl aplice.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin acest raport s-a propus soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de apelanta-pârâtă A. SA, ca fiind promovat împotriva unei hotărâri ce nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, având în vedere cele stabilite prin Decizia nr. 20/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite privind examinarea recursului în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la calificarea căii de atac în litigiile privind acordarea despăgubirilor în materia achiziţiilor publice.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 17 aprilie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Aspecte procesuale

Excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea prezentului recurs, invocată de intimata-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA, prin notele scrise înregistrate la dosar la 16 aprilie 2019, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Prin aceleaşi note scrise, intimata-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, în temeiul prevederilor Deciziei nr. 20/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

Astfel, chiar dacă, la momentul la care s-a judecat apelul promovat de pârâta A. SA, art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 77/2012, act normativ aprobat cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2013), prevedea că "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de apel", iar curtea de apel trebuia să recalifice calea de atac promovată de această parte, având în vedere efectul devolutiv al apelului, pentru faptul că prin Decizia civilă nr. 7/26.01.2016 Curtea de Apel Bucureşti a judecat cauza sub toate aspectele, pronunţându-se inclusiv asupra aspectelor de legalitate, precum şi pentru faptul că pârâta a beneficiat de dublu grad de jurisdicţie, intimata-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA a arătat că recursul pendinte este inadmisibil. Aceasta mai cu seamă cu cât hotărârea susceptibilă de a fi atacată cu recurs este Sentinţa civilă nr. 4084/29.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi nicidecum Decizia civilă nr. 7/26.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Mai mult decât atât, pârâta nu mai este în termen procedural să formuleze recurs împotriva Sentinţei civile nr. 4084/29.05.2015, iar recalificarea căii de atac depuse de aceasta (apelul promovat în data de 18.09.2015) nu mai este posibilă după ce Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat cauza sub toate aspectele, pârâta bucurându-se deja de dublul grad de jurisdicţie.

La termenul de judecată din 17 aprilie 2019, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată atât din oficiu, cât şi de intimata-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA, în raport de efectele Deciziei nr. 20/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite privind examinarea recursului în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta A. SA este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.

De asemenea, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză vor fi avute în vedere şi dispoziţiile legii speciale, respectiv art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 au instituit un dublu grad de jurisdicţie cât priveşte litigiile derulate în legătură cu contractele de achiziţii publice sau de concesiuni de servicii ori de lucrări publice, iar calea de atac defiptă de legiuitor era apelul, astfel cum s-a stabilit prin modificările aduse O.U.G. nr. 34/2006 prin art. 61 pct. 4 din Legea nr. 76/2012.

Potrivit art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 77/2012 în vigoare din 01.01.2013, "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a curţii de apel."

Aşadar, chiar dacă împotriva sentinţei tribunalului s-a declarat calea de atac a apelului, decizia pronunţată de curtea de apel nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă, în dispoziţiile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăzându-se calea de atac "numai" a apelului sau "numai" a recursului, nedispunându-se vreo cale de atac împotriva hotărârii pronunţate de curtea de apel în astfel de cauze.

Prin Decizia nr. 20/2015 privind examinarea recursului în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a stabilit, cu caracter obligatoriu, că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28716 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs".

Analizând cele stabilite prin această decizie, prin raportare şi la considerentele expuse în cuprinsul său, rezultă că singura modificare survenită în privinţa art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 se referă la recalificarea căii de atac ca fiind reprezentată de recurs, şi nu de apel, nefiind afectate nici competenţa materială a instanţelor de judecată, nici dublul grad de jurisdicţie stabilit de legiuitor.

În cauză, se constată că pârâta A. SA a exercitat recursul de faţă împotriva unei hotărâri pronunţate într-o altă cale de atac (în speţă, în apel).

În concret, pârâta A. SA a promovat şi susţinut calea de atac a apelului împotriva hotărârii de fond, apelul fiind soluţionat prin Decizia civilă nr. 7/26.01.2016 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, printr-o hotărâre definitivă. Aşadar, pârâta a urmat calea de atac prevăzută de lege, epuizând dreptul conferit de legiuitor de a contesta rezultatul litigiului.

În condiţiile în care, ulterior pronunţării hotărârii atacate prin prezentul recurs, a fost pronunţată Decizia nr. 20/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, trebuie subliniat că, prin această decizie nu s-a deschis posibilitatea formulării unei noi căi de atac, respectiv a recursului împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, ci, aşa cum s-a arătat anterior, s-a procedat doar la o recalificare a unicei căi de atac permisă de lege.

Rezultă, astfel, că Decizia nr. 7/26.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) şi (4) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, întrucât are caracter definitiv, fiind pronunţată în calea de atac a apelului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1), (3) şi (4) din C. proc. civ., raportat la art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A. SA, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. SA împotriva Deciziei civile nr. 7 din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV