Nullity of administrative appeal for failure to pay mandatory judicial stamp duty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 octombrie 2016, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei nr. 16.200/09.06.2016 de soluţionare a contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.04.2016, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, precum şi suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.04.2016, până la judecarea definitivă a cauzei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 14 din 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare şi cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 reclamanta A. SRL a declarat recurs, prin intermediul a două memorii de recurs, înregistrate la dosar la 28 martie 2017 şi la 5 aprilie 2017, criticând sentinţa atacată ca nelegală şi, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei, rejudecarea fondului cauzei şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu a formulat întâmpinare în cauză, ci a depus concluzii scrise, înregistrate la dosar la 28.01.2019, prin intermediul cărora a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind pronunţată cu respectarea normelor de drept material.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 31 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. SRL nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 17 aprilie 2019, comunicată acesteia conform dovezii de înmânare .

Totodată, se reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru întrucât, la momentul exercitării căii de atac, Societatea A. SRL nu se afla în procedura insolvenţei iar, în cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici o cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta Societatea A. SRL, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva Sentinţei civile nr. 14 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV