Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2137/2019 AI generated

Interpretation of "effective receipts" for lottery tax calculation under Emergency Government Order no. 77/2009

Case Number Decizia nr. 2137/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed both the plaintiff company's and the National Agency for the Administration of Fiscal Revenue's (ANAF) appeals as unfounded, thereby upholding the first-instance decision that partially annulled several tax assessments, inspection reports, and administrative decisions solely regarding late payment penalties totaling RON 229, while maintaining the acts for the remaining fiscal obligations. The dispute centered on the correct calculation of the annual authorization tax for lottery games, with the taxpayer arguing that the legal phrase "effective receipts" in Emergency Government Order no. 77/2009 meant net receipts after deducting prizes (minimum 60% of gross proceeds), whereas the tax authority and the courts interpreted it as gross receipts before such deductions. The Court rejected the taxpayer's claim of erroneous legal interpretation by affirming that "effective receipts" must be read in conjunction with normative definitions in Government Decree no. 870/2009 and subsequent clarifications, which define the basis as total income without subtracting prizes or other expenses, thereby finding the lower court's application of law correct and the appeals lacking merit under Articles 488(1)(6) and 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009, art. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 371/2003, art. 496 C. proc. civ; Interpretation of "effective receipts" for lottery tax calculation under Emergency Government Order no. 77/2009: The dispute centered on the correct calculation of the annual authorization tax for lottery games, with the taxpayer arguing that the legal phrase "effective receipts" in Emergency Government Order no. 77/2009 meant net receipts after deducting prizes (minimum 60% of gross proceeds), whereas the tax authority and the courts interpreted it as gross receipts before such deductions. The Court rejected the taxpayer's claim of erroneous legal interpretation by affirming that "effective receipts" must be read in conjunction with normative definitions in Government Decree no. 870/2009 and subsequent clarifications, which define the basis as total income without subtracting prizes or other expenses, thereby finding the lower court's application of law correct and the appeals lacking merit under Articles 488(1)(6) and 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.

Keywords

AI generated
tax procedure calculation of income interpretation of a judgment tax authorities fiscal law tax assessments

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
Recursul reclamantei a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acelaşi temei de drept fiind şi de către pârâta ANAF însă în conţinutul recursului a citat şi dispoziţiile art.
art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ
civ., acelaşi temei de drept fiind şi de către pârâta ANAF însă în conţinutul recursului a citat şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009
De esenţa contestaţiei este interpretarea, pretins a fi eronată de către organele fiscale a sintagmei "sume încasate efectiv" cuprinsa în art. 13 din O.U.G.
art. 4 din O.U.G. nr. 77/2009
Prin art. 4 din O.U.G. nr. 77/2009,se defineşte noţiunea de "taxa de participare directă sau, disimulată" astfel "prin taxa de participare directă se înţelege suma de bani percepută direct de la participant de către organizator în schimbul dreptului de participare la joc.
art. 18 alin. (1) din Legea nr. 371/2003
29 trebuie remarcat că decizia analizează excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 371/2003 privind Codul fiscal.
art. 496 C. proc. civ
The procedural basis cited for dismissing both appeals as unfounded.
art. 67 C. proc. civ
The legal basis for dismissing the accessory intervention request as a consequence of the dismissal of the main appeal.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 C. proc. civ.

The procedural basis cited for dismissing both appeals as unfounded.

art. 67 C. proc. civ.

The legal basis for dismissing the accessory intervention request as a consequence of the dismissal of the main appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, precizată la data de 18.01.2016 şi la data de 10.02.2016, reclamata SC A. SRL, aflată în procedura insolvenţei, prin administrator special şi administrator judiciar, a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (DGRFP) Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (AJFP) Argeş, solicitând instanţei să dispună anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 126/30.04.2015, a Deciziei de impunere nr. x/24.02.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/24.02.2015, a Procesului-verbal nr. x/24.02.2015, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 1255/17.12.2015, a Deciziei de impunere nr. x/25.05.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.05.2015 şi a Procesului-verbal nr. x/25.05.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 124 din 01 iunie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia de inadmisibilitate;

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL - în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, şi Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş;

- a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 126/30.04.2015, Decizia de impunere nr. x/24.02.2015, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/24.02.2015 şi Procesul-verbal nr. x/24.02.2015, pentru suma de 60 (şaizeci) RON, reprezentând penalităţi de întârziere;

- a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 1255/17.12.2015, Decizia de impunere nr. x/25.05.2015, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.05.2015 şi Procesul-verbal nr. x/25.05.2015, pentru suma de 104 (osutăpatru) RON, reprezentând majorări de întârziere, şi pentru suma de 69 (şaizecişinouă) RON, reprezentând penalităţi de întârziere;

- a menţinut actele respective pentru restul obligaţiilor fiscal;

- a obligat pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti la plata sumei de 100 RON fiecare, iar pe pârâta AJFP Argeş la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar B. şi administrator special C. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Recursul reclamantei a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acelaşi temei de drept fiind şi de către pârâta ANAF însă în conţinutul recursului a citat şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Cât priveşte recursul pârâtei, aceasta a pretins că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

S-a pretins că sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât se bazează în mod exclusiv pe concluziile unei expertize ce nu i-au fost comunicate.

În realitate, după cum rezultă din încheierea de şedinţă din 18 mai 2016 raportul de expertiză s-a depus la data de 9 mai 2016, la data de 19 mai fiind depus şi un punct de vedere al ANAF, referitor la raportul de expertiză astfel că susţinerile acesteia privind încălcarea dreptului la apărare sunt total nejustificate.

Cât priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat faptul că prin contestaţia administrativă reclamanta nu ar fi contestat calculul sumelor imputate aspect nereal câtă vreme din contestaţia aflată la f.65 s.u.dos fond rezultă o critică în întregime a actelor atacate în ceea ce priveşte taxa anuală, cât şi majorările şi penalităţile de întârziere.

Cât priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii raportat la procesele-verbale a căror anulare s-a solicitat, cererea de recurs nu vizează şi acest aspect astfel că aceste critici nu au a fi analizate.

Cât priveşte recursul reclamantei, acesta, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, în totalitate a contestaţiei formulate.

De esenţa contestaţiei este interpretarea, pretins a fi eronată de către organele fiscale a sintagmei "sume încasate efectiv" cuprinsa în art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009, şi utilizata pentru algoritmul de calcul al taxei anuale de autorizare jocuri de noroc, acestea stabilind ca, aceasta taxa de autorizare se calculează în raport de taxa de participare a participanţilor la joc, respectiv încasările brute, în condiţiile în care aceasta se calcula la sumele efectiv încasate de societatea noastră după achitarea premiilor participanţilor (cel puţin 60% din încasările brute rezultate din taxa de participare).

Potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009 "Pentru societăţile care organizează pariuri în cotă fixă şi/sau pariuri on-line, taxa pentru autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc se stabileşte în funcţie de încasările efectiv realizate de societăţi din exploatarea acestei activităţi, dar nu mai puţin de nivelul minim al taxei stabilite în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă (250.000 RON)."

Această interpretare a fost posibilă datorită faptului că, legiuitorul nici în cuprinsul O.U.G. nr. 77/2009, dar nici în H.G.. Nr. 570/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, nu a înţeles să definească noţiunea de "încasări efectiv realizate".

Prin art. 4 din O.U.G. nr. 77/2009,se defineşte noţiunea de "taxa de participare directă sau, disimulată" astfel "prin taxa de participare directă se înţelege suma de bani percepută direct de la participant de către organizator în schimbul dreptului de participare la joc. Prin taxă di participare disimulată se înţelege orice sumă încasată sau solicitată suplimentar faţă de contravaloare percepută de la aceeaşi persoană de acelaşi operator economic pentru vânzarea unor bunuri ori produs sau pentru efectuarea unor servicii similare ori identice, indiferent dacă aceasta este încasată sa solicitată direct de către organizatorul activităţii ori de către o altă persoană care participă sub orice formă la desfăşurarea activităţii, având ca finalitate permisiunea dreptului de participare la jocul de noroc".

Art. 68 alin. (4) din H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, defineşte noţiunea de «încasări brute», astfel «Prin încasări brute se înţelege suma totală încasată înainte de deducerea premiilor şi a altor cheltuieli.» pentru a determina cuantumul minim al câştigurilor - premii, care se acordă participanţilor la joc - 60% din încasările brute, la alin. (6) al aceluiaşi articol.

În realitate dispoziţiile legale incidente nu sunt contradictorii ci se coroborează.

O definiţie, precum cea a încasărilor efectiv realizate trebuie să fie aceeaşi pentru toate tipurile de jocuri menţionate la Anexa la O.U.G. nr. 77/2000, subpct. II.

Astfel, taxa pentru autorizare trebuie să fie plătită în funcţie de încasările efective şi totale realizate din vânzarea biletelor de participare.

Prevederile legale mai sus menţionate se coroborează cu art. 68 alin. (3) alin. (4), alin. (5) şi alin. (6) din H.G. nr. 870/2009:

(3) Documentaţia tehnico-economică de eficienţă prezentată de operatorul economic la autorizare, întocmită pe o perioadă de un an, va conţine următoarele date: totalul încasărilor brute estimate, totalul cheltuielilor, pe elemente principale de cheltuieli, profitul brut.

(4) Prin încasări brute se înţelege suma totală încasată înainte de deducerea premiilor şi a altor cheltuieli".

(5) Lunar, până la data de 10 a lunii în curs pentru luna anterioară, organizatorii de astfel de jocuri vor întocmi situaţia prevăzută în anexa nr. 12.

(6) Procentul de câştiguri din totalul încasărilor brute va fi de minimum 60%, calculat pentru perioada de valabilitate a autorizaţiei.

Potrivit Anexei 12 la H.G. nr. 870/2009 "Situaţia lunară privind încasările de tip pariuri în cotă fixă", taxa anuală aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc se datorează şi se plăteşte în cazul în care în cursul anului de autorizare, încasările efective depăşesc încasările estimate prin documentaţia prezentată la data autorizării, şi se recalculează lunar, începând cu prima lună în care se înregistrează depăşirea rezultatelor estimate prin aplicarea cotei procentuale prevăzute în anexă asupra încasărilor efective cumulate de la începutul perioadei de autorizare.

Nici afirmaţia recurentei că modul de completare a formularului "Situaţia lunară privind încasările din organizarea de pariuri în cotă fixă pentru luna (...)" ar duce la concluzia că din încasările brute se scad premiile acordate în luna curentă, iar rezultatul reprezintă valorile înregistrate de agentul economic, nu este corectă în raport de prevederile legale aplicabile pentru modul de calcul al taxei prevăzut de O.U.G. nr. 77/2009, concluziile primei instanţe fiind legale şi temeinice.

Reclamanta face trimitere la prevederile O.U.G. 92/29.12.2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 957/30.12.2014, referitoare la venitul din jocurile de noroc ale operatorului licenţiat pe baza căruia se calculează taxa aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, doar că acest act normativ a intrat în vigoare în termen de 45 de zile de la data publicării, deci dispoziţiile sale nu sunt aplicabile în speţa de faţă.

Nici Precizările nr. 9634/16.09.1997 ale MFP nu pot fi reţinute ca incidente în cauză, atâta timp cât se referă la prevederile O.U.G. nr. 69/1998, abrogată prin O.U.G. nr. 77/2009, iar, ulterior, au fost emise Precizările nr. 721863/02.04.2012 şi nr. 435931/31.10.2012 ale MFP, despre care se face vorbire în întâmpinarea depusă de ANAF, conform cărora "prin încasări efectiv realizate, noţiune utilizată în O.U.G. nr. 77/2009, pe baza căreia se stabileşte taxa aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, se înţelege totalul veniturilor fără a se scădea premiile sau alte cheltuieli".

Cât priveşte trimiterea la Decizia Curţii Constituţionale nr. 731/20 noiembrie 2018, cu referire la cele consemnate în parag. nr. 29 trebuie remarcat că decizia analizează excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 371/2003 privind Codul fiscal.

Cunoscând obligativitatea Deciziilor Curţii Constituţionale şi în ceea ce priveşte considerentele acestora instanţele sunt ţinute de chestiunile dezlegate atunci când acestea explicitează o problemă ce face obiectul concret al analizei de constituţionalitate ceea ce nu este cazul în parag. invocat făcându-se referire la un alt act normativ lucru de observat şi că sintagma "Curtea reţine".

O altă interpretare ar conduce la concluzia existenţei unui alt organ jurisdicţional abilitat să interpreteze, dar fără să aplice norma juridică, ceea ce nu este prevăzut legislativ şi ar lipsi de conţinut rolul unificator de jurisprudenţă al instanţei supreme.

Astfel, în raport de analiza de mai sus, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, recursul pârâtei nu se încadrează în dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar cel al reclamantei în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge ambele căi de atac ca nefondate.

Pe cale de consecinţă, fiind respins recursul reclamantei în temeiul dispoziţiilor art. 67 C. proc. civ. va fi respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 124 din 01 iunie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentei-reclamante, formulată de intervenienta D.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 124 din 01 iunie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2019.

GGC - GV