Territorial conflict of competence in filiation establishment: exclusive vs. alternative jurisdiction under Art. 113 vs. 114 Code of Civil Procedure

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 29 septembrie 2017, A. a formulat, în contradictoriu cu B., acţiune civilă pentru stabilirea paternităţii minorei C., născută la 31 decembrie 2016 în localitatea Făgăraş.

Prin Sentinţa nr. 8899 din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

A constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107.

Cum minorul s-a născut în Braşov, potrivit extrasului de la fila x, localitate în care se află şi în prezent, a fost stabilită competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Prin Sentinţa civilă nr. 2343 din 20 martie 2019, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploieşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat din oficiu judecata cauzei. A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Faţă de obiectul cererii, respectiv stabilire filiaţie a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., derogatorii de la norma generală instituită prin art. 107.

Cum, în speţă, nu a fost instituită o normă de competenţă teritorială exclusivă, reclamantul având posibilitatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, s-a reţinut că acesta a ales instanţa de la domiciliul pârâtei.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul a sesizat Judecătoria Ploieşti cu o cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 424 şi următ. C. civ., prin care a solicitat stabilirea paternităţii minorei C.

Se reţine, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilire filiaţie, că acesteia nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din cod.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Se observă însă că în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată - stabilire paternitate - nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competenţă alternativă.

Se reţin, de asemenea, şi prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Ploieşti, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în condiţiile sus citatului articol, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia, constatându-se că nu avea temei pentru dezînvestire, întrucât art. 114 C. proc. civ. nu este incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV