Appeal against annulment of recusal request for lack of stamp tax dismissed as unfounded

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin serviciul registratură al Curţii de Apel Bucureşti, la data de 19.01.2018, ora 10:15 intervenientul A. a depus la dosar, cerere de recuzare a doamnelor judecător B., C., precum şi a doamnei grefier D., ce au alcătuit instanţa de judecată la termenul din data de 19.01.2018, C.19 A AS/LM, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 (Număr în format vechi y/2017) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a anulat cererea de recuzare, ca netimbrată.

Împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a declarat recurs intervenientul A., solicitând casarea în tot a acestei încheieri şi a Deciziei civile nr. 1260 din 16.03.2018, pronunţate în cauză, casarea în tot a Deciziei civile nr. 4021 din 29.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a Sentinţei civile nr. 3291 de 08.05.2017 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016, cu menţinerea încheierii din 24.04.2017 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, în acelaşi dosar, prin care a fost admisă în principiu cererea de intervenţie principală voluntară, fără a stabili un termen în care să fie depusă întâmpinarea aşa cum prevede art. 65 alin. (3) C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, în conformitate cu art. 53 alin. (3) şi art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea acestui recurs, petentul a solicitat aplicarea prevederilor art. 481 şi art. 502 C. proc. civ. "Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac", prin raportare la încheierea din 24.04.2017.

Susţine că prin încheierea din data de 30.01.2018 completul investit cu soluţionarea cererii de recuzare a anulat în mod greşit această cerere, încălcând dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. după cum urmează:

1. În baza art. 488 pct. 5 C. proc. civ., arată că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de articolul 175 C. proc. civ. întrucât cererea de recuzare a fost judecată fără a intra în judecata fondului, prin respingerea ca netimbrată a acesteia şi fără să se soluţioneze, cu prioritate, cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru formulată de petent.

În mod greşit, susţine recurentul, în practicaua încheierii din data de 30.01.2018 s-a dispus acordarea unui termen de judecată în vederea constituirii, în mod legal, a completului pentru soluţionarea cererii de recuzare, precum şi pentru soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru privind cererea de recuzare, deoarece trebuia soluţionată mai întâi cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, în mod greşit s-a reţinut în practicaua încheierii că: "în prealabil, petentul a fost informat că are obligaţia să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare participant la proces pentru care solicită recuzarea, însă până la momentul analizei acesta nu s-a conformat" deoarece la termenul din 19.01.2018, i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru de 200 de RON. Formularea corectă era "are obligaţia să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare membru al completului pentru care solicită recuzarea".

2. În baza art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susţine că motivarea încheierii din data de 30.01.2018 este străină de natura cauzei, întrucât completul a reţinut, în soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, că nu a depus înscrisurile în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, iar în lipsa dovezilor privind starea materială a acestuia şi a membrilor familiei sale nu poate constata îndeplinite condiţiile pentru acordarea cererii de ajutor public judiciar.

3. În baza art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arată că au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material. Completul investit cu soluţionarea cererii de recuzare a reţinut în practicaua încheierii atacate că nu s-a conformat dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, deşi cererea sa de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru a fost întemeiată pe art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. De asemenea, în mod greşit s-a reţinut în practicaua încheierii din data de 30.01.2018 că poate contesta această soluţie de respingere prin cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, încălcând şi aplicând total greşit normele de drept material.

Petentul a formulat şi critici împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de fond, care i-au încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat, la data de 18 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care, parte din criticile formulate au fost încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Criticile vizând hotărârile pronunţate în fondul litigiului de muncă nu au fost avute în vedere, faţă de obiectul cauzei constând în analiza legalităţii incidentului procedural al recuzării, astfel cum a fost soluţionat prin încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2018, întrucât s-a apreciat că excedează cadrului procesual cu care a fost învestită instanţa de recurs.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2018 recursul a fost admis în principiu.

Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoare:

Cererea de recuzare formulată de petent a fost anulată ca netimbrată, constatându-se că petentul a fost informat la data de 19.01.2018 că are obligaţia să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare participant la proces pentru care solicită recuzarea, însă, până la momentul analizei, acesta nu s-a conformat.

Instanţa a reţinut, în motivare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 33 - 34 din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi netemeinicia cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru.

Recurentul susţine, în esenţă, că instanţa a anulat cererea de recuzare pentru neachitarea taxei de timbru, fără a soluţiona, în mod prioritar, solicitarea sa de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru şi aplicând greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008, în loc de cele ale O.U.G. nr. 80/2013.

Este eronată o astfel de susţinere, întrucât se constată că instanţa a soluţionat cu prioritate cererea petentului, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în această materie.

Astfel, dispoziţia legală ce reglementează cererea de acordare a facilităţilor de plată a taxei judiciare de timbru, la care art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 se referă, este cuprinsă în art. 42 O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, iar persoanelor juridice li se acordă, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru.

Prin urmare, Ordonanţa de urgenţă privind plata taxelor de timbru trimite, în cazul persoanelor fizice, la dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008, dispoziţii pe care, în mod corect, Curtea de apel le-a considerat incidente în cauză.

Temeiul de drept pe care petentul susţine că instanţa l-ar fi ignorat, respectiv art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 constituie o normă de trimitere către textul de lege aplicabil cererii sale, respectiv art. 45 care, la rândul său, dispune că, în cazul persoanelor fizice, cererea se soluţionează potrivit O.U.G. nr. 51/2008.

În consecinţă, Curtea de apel a soluţionat cererea petentului în limitele legii, cu aplicarea judicioasă a normelor de drept substanţial, după care, având în vedere neexecutarea obligaţiei de achitare a taxei de timbru, despre care petentul fusese încunoştinţat la momentul formulării cererii de recuzare, a fost corect aplicată sancţiunea anulării acesteia.

Critica recurentului referitoare la imprecizia comunicării contravalorii acestei taxe de către instanţă, în sensul că a fost informat că are obligaţia să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare participant/judecător la proces pentru care solicită recuzarea, şi nu pentru fiecare membru al completului pentru care solicită recuzarea, menţionându-se şi cuantumul taxei, de 200 de RON, nu va fi analizată, întrucât aceste aspecte nu pot fi contestate decât formulând cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, şi nu pe calea recursului.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV