Conflict of jurisdiction resolved in favor of the consumer's domicile court due to peremption of the defendant's plea against a private-order alternative competence clause.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş la data de 21 noiembrie 2018, reclamanta A. a formulat cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale având ca obiect obligarea de urgenţă a pârâtei B. SRL să efectueze lucrarea de racordare la sistemul de alimentare cu gaze naturale a imobilului proprietatea sa şi a soţului său, cu cheltuieli de judecată.

La data de 16 ianuarie 2019, prin notele de şedinţă depuse la dosar, reclamanta a invocat caracterul abuziv al clauzei de la art. 13 alin. (2) din contractul încheiat cu pârâta şi a arătat că înţelege să îşi transforme cererea de ordonanţă preşedinţială în una de drept comun.

Judecătoria Făgăraş, prin Sentinţa civilă nr. 274 din data de 12 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Făgăraş a avut în vedere cele stipulate la art. 13 alin. (2) din contractul încheiat între părţi ("În caz contrar, litigiile vor fi depuse spre soluţionare instanţelor judecătoreşti. Părţile stabilesc competente din punct de vedere teritorial instanţele din Municipiul Bucureşti"), şi a făcut aplicarea prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 22 februarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 2967 din data de 8 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Făgăraş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în esenţă, a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 113 alin. (8), art. 129 şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială invocată de Judecătoria Făgăraş este una de ordine privată, fiind vorba (iniţial) despre o cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale introduse de un consumator împotriva unui profesionist, transformată ulterior într-o cerere de drept comun.

Astfel, a arătat că excepţia nu putea fi invocată de către instanţă din oficiu, ci doar de către pârât, prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe.

A reţinut că, în cauză, deşi a fost legal citată, pârâta B. SRL nu a depus întâmpinare, dar nici nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială la primul termen de judecată (18 decembrie 2018). Faptul că ulterior primului termen de judecată, la solicitarea Judecătoriei Făgăraş de a exprima un punct de vedere, pârâtul a apreciat că Judecătoria Făgăraş nu este competentă să judece cauza, susţinând că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este competentă teritorial, nu are nicio relevanţă.

Drept consecinţă, a reţinut că Judecătoria Făgăraş avea obligaţia procesuală de a rămâne învestită cu soluţionarea dosarului, neavând abilitarea legală să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

În al doilea rând, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a constatat că, potrivit încheierii din data de 18 decembrie 2018, instanţa a pus în discuţie nu doar competenţa, ci însuşi fondul cauzei, rămânând în pronunţare asupra soluţiei, iar ulterior a repus cauza pe rol acordând termen de judecată la data de 15 ianuarie 2019, cu citarea părţilor şi cu menţiunea că se va invoca din oficiu şi se va discuta excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Făgăraş.

A apreciat că, din moment ce Judecătoria Făgăraş a rămas în pronunţare asupra fondului cauzei, este evident că s-a considerat implicit competentă să judece cauza, chiar dacă în încheiere nu s-a consemnat expres acest lucru, nemaiputând să revină asupra chestiunii competenţei.

Totodată, a considerat că stipularea în contractul nr. x din data de 11 mai 2017 a faptul că, în caz de litigiu, părţile stabilesc ca fiind competente din punct de vedere teritorial instanţele din municipiul Bucureşti nu conferea instanţei posibilitatea să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, aceasta având caracter de ordine privată.

A reţinut că Judecătoria Făgăraş este competentă teritorial să judece cauza, fiind incidente atât cazul de competenţă teritorială alternativă, prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi prevederile art. 116 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că, deşi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este instanţa de la sediul pârâtului, reclamantul a ales să sesizeze instanţa de la domiciliul său, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât Judecătoria Făgăraş a fost legal învestită.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reţine că Judecătoria Făgăraş şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale instanţelor cu privire la normele legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona pricina.

Astfel, Judecătoria Făgăraş a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a dat eficienţă prevederilor art. 113 alin. (8) şi art. 116 C. proc. civ., reţinând şi că prima instanţă nu avea posibilitatea legală de a invoca din oficiu excepţia.

Obiectul demersului judiciar cu care reclamanta A. a învestit instanţa de judecată, în contradictoriu cu pârâta B. SRL, astfel cum au reţinut şi instanţele aflate în conflict, se circumscrie materiei litigiilor iniţiate de un consumator împotriva unui profesionist privind executarea unui contract încheiat cu acesta.

Prin urmare, la stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (8) C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă şi instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Competenţa teritorială astfel reglementată este una alternativă, de ordine privată, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Primul termen la care părţile au fost legal citate în faţa Judecătoriei Făgăraş a fost cel din 18 decembrie 2018, când instanţa, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că au fost lămurite împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, a închis dezbaterile şi a reţinut cauza în pronunţare.

De asemenea, Înalta Curte reţine că pârâta, care a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 18 decembrie 2018, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei.

Tot din cuprinsul aceleiaşi încheieri, rezultă că Judecătoria Făgăraş a pus în discuţia părţilor competenţa generală, materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, iar reprezentantul reclamantei a arătat că această instanţă este competentă să judece pricina.

Prin urmare, punând în discuţia părţilor aspectul vizând competenţa de soluţionare a litigiului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările pricinii şi reţinând cauza în pronunţare, Judecătoria Făgăraş s-a considerat legal învestită cu soluţionarea acesteia.

Cu toate acestea, Judecătoria Făgăraş a repus cauza pe rol şi a fixat un nou termen de judecată la data de 15 ianuarie 2019, cu citarea părţilor cu menţiunea că se va invoca din oficiu şi se va pune în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

La acel termen de judecată, pentru ca reclamanta să depună note de şedinţă cu privire la caracterul abuziv al clauzei referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiilor dintre părţi, cuprinse în contractul încheiat între acestea, în vederea comunicării către pârâtă pentru exprimarea unui punct de vedere, instanţa a dispus amânarea judecării cauzei şi a fixat un nou termen de judecată la data de 12 februarie 2019, când a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte reţine că primul termen la care părţile au fost legal citate a fost cel din data de 18 decembrie 2018, însă pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei, neinvocând, astfel, excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei în condiţiile legii, iar susţinerea sa ulterioară în sensul că Judecătoria Făgăraş nu este competentă să soluţioneze pricina, din cuprinsul e-mail-ului transmis în data de 11 februarie 2019, nu poate produce niciun efect sub acest aspect, întrucât a intervenind decăderea din dreptul de a ridica excepţia.

De astfel, Judecătoria Făgăraş a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. care nu conferă instanţelor de judecată această posibilitate când competenţa este una de ordine privată, cum este cazul în prezentul litigiu.

Totodată, Înalta Curte reţine că, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (8) C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în cauză, este atrasă şi aplicabilitatea art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului.

Or, prin înregistrarea cererii pe rolul Judecătoriei Făgăraş, reclamantul din prezentul litigiu a înţeles să învestească instanţa de judecată de la domiciliul său, aflat în localitatea X nr. 116, judeţul Braşov, uzând de dreptul de a alege judecătoria competentă a soluţiona cauza şi înţelegând să opteze pentru instanţa domiciliului consumatorului, în raport de prevederile art. 113 alin. (8) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte, constatând că Judecătoria Făgăraş a fost legal învestită în temeiul normelor anterior menţionate şi invocarea de către aceasta a excepţiei s-a făcut cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2019.

GGC - GV