Moral damages for defamation: Cassation appeal annulled for failure to formulate specific grounds of illegality under Article 488 Civil Procedure Code

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 208 A din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul B. împotriva Sentinţei nr. 225 din 17 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 208 A din 22 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul B. la 23 aprilie 2019 (data depunerii la oficiul poştal).

Prin motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, este necesară existenţa unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanţei identificarea criteriilor de evaluare corespunzătoare întinderii acestora.

Cât priveşte prejudiciului moral, a susţinut că acesta nu poate fi cuantificat prin raportare la criterii matematice sau economice, astfel încât, faţă de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa trebuie să acorde despăgubirile într-un cuantum care să constituie o satisfacţie rezonabilă.

Recurentul-pârât a arătat că, în cauză, intimata-reclamantă nu a solicitat, iar instanţa de judecată nu administrat vreo probă din care să rezulte existenţa prejudiciului moral, urmare pretinsei săvârşiri a faptei ilicite.

A menţionat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel invocat de reclamantă în cererea de apel, referitor la cuantificarea daunelor morale, deşi avea această obligaţie, potrivit dispoziţiilor art. 477 C. proc. civ.. În acest context, a arătat că a fost examinată, exclusiv, cererea reclamantei, care a vizat reevaluarea suferinţelor sale, fără a face vreo referire la aspectele expuse în cererea de apel a pârâtului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 26 aprilie 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 10 filtru.

Prin rezoluţia completului din 12 iunie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, ulterior efectuării procedurii de comunicare, prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

La 24 iulie 2018 (data depunerii la oficiul poştal), intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a solicitat recurentul-pârât.

Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a reţinut că admisibilitatea recursului se impune a fi analizată prin prisma obiectului cauzei deduse judecăţii, respectiv acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 euro pentru încălcarea dreptului reclamantei la imagine, onoare, demnitate şi viaţă privată, urmare campaniei denigratoare la adresa sa, desfăşurate de pârât, şi a Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Prin rezoluţia din 19 septembrie 2018, completul de filtru, constatând că raportul întruneşte cerinţele prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, cu menţiunea de a depune, în scris, puncte de vedere la raport.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la 24 septembrie 2018, respectiv la 2 octombrie 2018.

La 5 octombrie 2019, recurentul-pârât a depus un punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil în principiu, arătând că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 836/1.01.2018, s-a stabilit că este incorectă interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai deciziile pronunţate în litigiile pornite după 20 iulie 2017, data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017.

Intimata-reclamantă nu şi-a exprimat poziţia procesuală cu privire la raport prin depunerea, în scris, a unui punct de vedere.

Prin rezoluţia din 23 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 10 a stabilit termen de judecată la 5 decembrie 2018, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al acestei instanţe.

Prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate, formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept care a vizat dacă recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti date anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 (20 iulie 2017), în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, nesoluţionate până la 1 octombrie 2018, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, devin admisibile sau îşi menţin caracterul inadmisibil, rezultat din interpretarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţia României, cât priveşte producerea efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018.

Faţă de această împrejurare, constatând că nu mai subzistă motivul suspendării, prin rezoluţia din 6 februarie 2019, Înalta Curte a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea procedurii de filtru, stabilind termen de judecată la 10 aprilie 2019, fără citarea părţilor, pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului. De asemenea, a dispus înştiinţarea recurentului-reclamantului că are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 616,25 RON, pentru soluţionarea recursului, sub sancţiunea anulării acestuia, ca netimbrat.

La 25 februarie 2019, recurentul-pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 617 RON, conform chitanţei seria x nr. x, emise de Poşta Română pentru Direcţia Venituri Buget Local Sector 2.

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin cererea de recurs, recurentul-pârât nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, nu a menţionat care sunt nomele legale încălcate şi nu a combătut raţionamentul instanţei prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, prin motivele de recurs, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, este necesară existenţa unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanţei identificarea criteriilor de evaluare corespunzătoare întinderii acestora.

Cât priveşte prejudiciul moral, a susţinut că acesta nu poate fi cuantificat prin raportare la criterii matematice sau economice, astfel încât, faţă de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa trebuie să acorde despăgubirile într-un cuantum care să constituie o satisfacţie rezonabilă.

De asemenea, a arătat că, în cauză, intimata-reclamantă nu a solicitat, iar instanţa de judecată nu administrat vreo probă din care să rezulte existenţa prejudiciului moral, urmare pretinsei săvârşiri a faptei ilicite.

A menţionat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel expus de reclamantă în cererea de apel, referitor la cuantificarea daunelor morale, deşi avea această obligaţie, potrivit dispoziţiilor art. 477 C. proc. civ., ci s-a limitat să examineze, exclusiv, cererea privind reevaluarea suferinţelor sale, fără a face vreo referire la aspectele expuse în cererea de apel formulată a pârâtului.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-pârât nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textului de lege, astfel cum a procedat recurentul-pârât, prin invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reţine că reţine că recurentul-pârât a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care vizează greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, deducând judecăţii aspecte de fond, care privesc, în esenţă, modalitatea de stabilire a despăgubirilor morale cuvenite reclamantei, în lipsa administrării unui probatoriu adecvat.

În felul acesta, a nesocotit şi conţinutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., care permit exercitarea controlului de legalitate în limite precis determinate, cărora le excedează aspectele referitoare la fondul cauzei.

Pe de altă parte, modalitatea în care recurentul-pârât a înţeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. şi, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 208 A din data de 22 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A.

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 208 A din data de 22 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2019.

GGC - GV