Jurisdictional conflict over property restitution compensation: non-reciprocity of declinations by different court sections voids negative conflict requirement

După deliberare, aspra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, anularea Deciziei de validare parţială nr. 17078 din 21 septembrie 2017, emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi validarea Dispoziţiei de propunere privind acordarea despăgubirilor nr. 41143 din 12 decembrie 2006, eliberate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca; în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, să se constate că au calitatea de persoane îndreptăţite să primească măsuri compensatorii, sub formă de puncte, pentru imobilul compus din teren, construcţie şi anexă, înscris în CF x Cluj A+2, sub numerele top. x şi y şi acordarea măsurilor reparatorii, potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (6) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Prin Sentinţa nr. 5412 din 18 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Raportând obiectul cauzei la dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, conform cărora "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă, a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării", instanţa a constatat că soluţionarea cererii de chemare în judecată este de competenţa secţiei civile a Tribunalului Cluj. În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a apreciat că aceasta aparţine, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, tribunalului în cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, respectiv Tribunalului Cluj.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 3 ianuarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 83 din 20 februarie 2019, îndreptată prin încheierea 47 din 4 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalului Cluj, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a reţinut că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, iar noţiunea "entitate", în înţelesul acestui act normativ, semnifică unitatea emitentă a actului, care, în speţă este Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în municipiul Bucureşti.

De asemenea, a apreciat că dispoziţiile Legii nr. 165/2013, normă cu caracter special, se aplică prioritar celor cu caracter general ale C. proc. civ., acestea din urmă devenind incidente în situaţiile în care nu se prevede în mod expres altfel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 11 martie 2019, sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 10NCPC.

Astfel învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., există conflict de competenţă "când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces" şi, alin. (2) "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reţine existenţa conflictului negativ de competenţă, este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ.

În speţă, ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. nu este îndeplinită.

Înalta Curte reţine că reclamanţii A. şi B. au învestit Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care au solicitat anularea Deciziei de validare parţială nr. 17078 din 21 septembrie 2017, emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi validarea Dispoziţiei de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 41143 din 12 decembrie 2006, eliberate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca; să se constate că, în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, au calitatea de persoane îndreptăţite să primească măsuri compensatorii, sub formă de puncte, pentru imobilul compus din teren, construcţie şi anexă, înscris în CF x Cluj A+2, sub numerele top. x şi y şi să le fie acordate măsuri reparatorii, potrivit art. 21 alin. (6) din actul normativ menţionat.

Prin Sentinţa nr. 5412 din 18 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 83 din 20 februarie 2019, îndreptată prin încheierea 47 din 4 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de "reciprocitate" impusă de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., deoarece prin hotărârea de declinare, Tribunalul Cluj, secţia civilă, nu s-a dezînvestit în favoarea primei instanţe învestite, respectiv a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, ci în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.

Deşi soluţia privind declinarea de competenţă a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a vizat acelaşi tribunal, în condiţiile în care s-a urmărit învestirea unui complet specializat în materie civilă, iar nu în materia contenciosului administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că, în mod greşit s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, declinările de competenţă nefiind reciproce.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă.

Trimite dosarul la Tribunalul Cluj, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2019.

GGC - GV