Improvements compensation award upheld; both appeals annulled, claimant's as exceeding illegality review and defendant's as time-barred.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la data de 20.05.2013, reclamanta A. Caransebeş a chemat în judecată pe pârâta B. Caransebeş, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 288.522,83 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor şi a construcţiilor efectuate la imobilul înscris în CF x Caransebeş, precum şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa, până la achitarea despăgubirilor.

Prin Sentinţa nr. 1400 din 21 decembrie 2015, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 725/A din 7 noiembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamanta A. Caransebeş şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pe pârâta B. Caransebeş la plata către reclamantă a sumei de 288.522,83 RON cu titlu de despăgubiri. Prin aceeaşi decizie pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 12.735 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, la fond şi în apel, în măsura admiterii acţiunii.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs reclamanta A. Caransebeş şi pârâta B. Caransebeş.

Recursul formulat de reclamantă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamanta, după ce prezintă istoricul imobilului în litigiu, reproşează instanţei de apel că nu a înţeles fondul cauzei, susţinând că obiectul dosarului este reprezentat de recuperarea contravalorii construcţiilor noi pe care le-a edificat cu fonduri proprii în curtea imobilului care a aparţinut pârâtei. Mai susţine că s-a făcut o interpretare greşită a expertizei efectuate în cauză, având în vedere că expertul a evaluat construcţiile nou edificate drept îmbunătăţiri aduse imobilului pârâtei. Arată că este greşit a se reţine că pentru edificarea construcţiilor au fost utilizaţi bani publici, în condiţiile în care toate lucrările au fost efectuate din fonduri proprii, cooperativele de consum având independenţă financiară. Eroarea s-a produs ca urmare a interpretării defectuoase a înscrisurilor emise de către Banca de Stat, deoarece banii Cooperativei se aflau în contul singurei bănci existente la momentul respectiv. Mai arată că existenţa unor construcţii noi, alături de imobilul pârâtei, nu este negată nici chiar de către pârâtă, fiind uşor de observat că imobilul iniţial are o anumită arhitectură, pe când construcţiile noi au altă arhitectură, destinaţia fiecărei construcţii fiind una diferită.

La data de 07.12.2017, pârâta B. Caransebeş a formulat declaraţie de recurs, iar la data de 12.02.2018 a depus motivele de recurs, prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 4 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, reclamanta a invocat excepţia nulităţii recursului pârâtei, pentru nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 08.03.2018 pârâta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că motivele sale de recurs au fost formulate în termenul de 30 de zile de la data comunicării adresei instanţei din data de 25.01.2018.

La data de 26 aprilie 2018 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursurilor formulate de către părţi, pentru neîncadrarea de către reclamantă a criticilor sale în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi formularea de către pârâtă a motivelor de recurs peste termenul legal.

Asupra recursurilor formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

1. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1 - 8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deşi reclamanta şi-a întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal, nefiind formulate critici care să vizeze o nemotivare a hotărârii atacate ori o contradictorialitate între considerentele, respectiv considerente străine de obiectul pricinii şi dispozitivul acesteia şi nici nu au fost formulate critici de nelegalitate care să se refere la normele de drept material aplicate sau interpretate greşit de instanţa de apel.

În speţă, din motivele de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci acestea cuprind susţineri care nu reprezintă critici de nelegalitate, privind elemente ale situaţiei de fapt, probele administrate şi aprecierea acestora realizată de instanţa de apel.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat de recurenta-reclamantă, A. Caransebeş, împotriva Deciziei nr. 725/A din data de 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

2. Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs".

Decizia nr. 725/A din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, recurată în prezenta cauză, a fost comunicată pârâtei la data de 11.12.2017, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar apel. La data de 07.12.2017 pârâta a formulat declaraţie de recurs, iar motivele de recurs au fost formulate la data de 12.02.2018, conform ştampilei aplicate de factorul poştal pe plicul aflat la fila x verso din dosar, cu încălcarea dispoziţiilor procedurale menţionate.

Pentru aceste considerente, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de pârâta B. Caransebeş împotriva Deciziei nr. 725/A din data de 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, pentru nemotivarea recursului în termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

În analiza recursurilor, Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile formulate de reclamanta A. Caransebeş şi de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 725/A din data de 7 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - GV