Conflict of jurisdiction in divorce proceedings: express agreement on venue by parties residing abroad under Art. 915(2) CCP

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Balş, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între aceştia la data 31 octombrie 2009 şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior, acela de C..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 933 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 373 lit. b) şi art. 383 alin. (3) C. civ.

Judecătoria Balş, prin Sentinţa nr. 1025 din data de 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a trimis dosarul la această instanţă în vederea soluţionării.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul şi nici pârâta nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

De asemenea, a avut în vedere că, prin Decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi în interpretarea şi aplicarea art. 915 alin. (2) din C. proc. civ., a stabilit că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres, decizie obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Judecătoria Balş, a apreciat că, în raport de aceste considerente de fapt şi de drept, în condiţiile în care părţile au avut locuinţa comună în oraşul Balş, însă nici unul nu mai locuieşte aici, ambele părţi fiind plecate din ţară, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (procuri), judecătoria competentă să judece cauza este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 684 din data de 4 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Balş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 915 C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1074 din data de 18 decembrie 2018 - în vigoare la data pronunţării soluţiei de declinare (17 ianuarie 2019), rezultă că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti are o competenţă subsidiară, atrasă numai în situaţia excepţională în care părţile aflate în străinătate nu au încheiat un acord cu privire la competenţa instanţei pentru soluţionarea cererii de divorţ.

A constatat că, în cauza de faţă, părţile au convenit expres ca divorţul să fie judecat de Judecătoria Balş, iar alegerea acestei instanţe s-a realizat în mai multe modalităţi: în cuprinsul procurorilor autentificate, unde ambele părţi au indicat obiectul cauzei şi numărul dosarului deja înregistrat pe rolul Judecătoriei Balş; la dezbaterea în şedinţă publică a excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Balş, pusă în discuţie de această instanţă la data de 23.10.2018

Instanţa a apreciat că, din aceste manifestări exprese de voinţă comună a părţilor nu se poate desprinde decât concluzia că soţii au ales să divorţeze la Judecătoria Balş, în oraşul în care au avut ultimul domiciliu comun înaintea plecării lor în străinătate.

A considerat că interpretarea dată de Judecătoria Balş dispoziţiilor art. 915 alin. (2) teza a II-a şi corelarea acestei interpretări cu Decizia nr. 20/2016 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii se îndepărtează de la însuşi scopul acestui recurs, care a fost acela de a evita - prin interpretări uneori antagonice ale noţiunii de "acord" - posibilitatea soluţionării acestor cauze cu elemente de extraneitate în lipsa pârâtului şi de către o instanţă necompetentă din punct de vedere teritorial.

A constatat că, potrivit atât dispoziţiilor art. 915 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., cât şi considerentelor Deciziei în interesul legii nr. 20/2016, acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, luând în considerare solicitările părţilor exprimate verbal în faţa instanţei, considerând că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze acţiunea de faţă, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 şi al art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., coroborate cu art. 132 din acelaşi act normativ, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Balş.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Judecătoria Balş şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a prezentei cauze, reţinând incidenţa aceloraşi dispoziţii legale, anume art. 915 alin. (2) C. proc. civ., însă apreciind în mod diferit asupra cerinţei vizând exprimarea în mod expres a acordului părţilor în ceea ce priveşte alegerea judecătoriei care să soluţioneze divorţul.

Prin prezentul demers judiciar instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri de divorţ şi a cererilor accesorii acesteia, ambele părţi având domiciliul în străinătate, astfel cum rezultă din actele dosarului şi susţinerile mandatarilor părţilor.

Într-o atare situaţie, instanţa competentă să soluţioneze pricina se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., părţile putând conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România, iar, în lipsa unui asemenea acord, cererea este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Prin Decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, pronunţată în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1049/27.12.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că este necesar ca acordul părţilor cu privire la "alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ să fie exprimat expres, în formă scrisă iar, în situaţia în care litigiul este pendinte, şi verbal în faţa instanţei. În ambele cazuri, manifestarea de voinţă a părţilor în sensul opţiunii pentru o anumită instanţă trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenţiei, fie din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei de judecată."

Astfel, chiar în lipsa unei convenţii încheiate anterior învestirii instanţei, părţile pot să îşi manifeste voinţa în scris sau verbal în faţa instanţei de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluţiona divorţul, singura condiţie fiind aceea ca opţiunea părţilor să rezulte explicit din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei.

Manifestarea de voinţă trebuie să fie una neechivocă, clară şi exteriorizată, manifestarea tacită de voinţă neputând produce efecte juridice în cazul alegerii instanţei în temeiul art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, reclamantul a depus la dosar la data de 23 octombrie 2018 o cerere prin care a solicitat instanţei să ia act de înţelegerea sa cu pârâta "în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de judecată a Judecătoriei Balş".

Pârâta, prin reprezentantul său, a confirmat prin concluziile formulate în faţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti că ambele părţi au fost de acord cu soluţionarea cauzei de către Judecătoria Balş.

Înalta Curte reţine că din cererea scrisă depusă de reclamant la dosar la data de 23 octombrie 2018 şi din declaraţiile părţilor, prin mandatari, exprimate verbal în faţa instanţei, rezultă explicit şi fără echivoc că acestea şi-au manifestat în mod expres voinţa ca instanţa care urmează să judece pricina să fie Judecătoria Balş.

Prin urmare, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, reţinând că părţile şi-au exprimat acordul expres ca litigiul să fie judecat de către Judecătoria Balş, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - GV