Tort Liability for Failure to Ensure Educational Integration and Safety of Students with Disabilities; Insufficiency of Moral Damages and Violation of the Principle of Integral Reparation

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 iunie 2016, dată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a disjuns judecarea capătului de cerere prin care reclamantul A., prin reprezentant legal, B., a chemat în judecată pe pârâţii Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.), Consiliul Local Sector 5 Bucureşti, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (D.G.A.S.P.C.) Sector 5 Bucureşti, Comisia de Protecţie a Copilului, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Consiliul Local Sector 4 Bucureşti şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea fiecăruia dintre pârâţi la plata de despăgubiri morale de câte 5.000 RON, despăgubiri ce decurg din fapta de discriminare a reclamantului - elev cu handicap locomotor şi intelect normal integrat în şcoala de masă - constând în refuzul pârâţilor de a adapta minim rezonabil transportul, deplasarea copilului şi menţinerea acestuia în aceeaşi formă de învăţământ, respectiv învăţământul de masă în condiţii dacă nu mai favorabile, atunci cel puţin egale cu cele de la şcoala de masă precedentă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 Bucureşti şi a respins cererea, aşa cum a fost precizată, îndreptată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins cererea, aşa cum a fost precizată, îndreptată împotriva celorlalţi pârâţi - Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.), Consiliul Local Sector 5 Bucureşti, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (D.G.A.S.P.C.) Sector 5 Bucureşti, Comisia de Protecţie a Copilului, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării - ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin Decizia civilă nr. 551A din 31 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 92 din 23 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată, şi a obligat pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.), Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) şi Consiliul Local Sector 5 Bucureşti la plata despăgubirilor morale în sumă de 7.500 RON în favoarea reclamantului, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva Deciziei civile nr. 551A din 31 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs reclamantul A., pârâţii Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.).

a. Motivele de recurs formulate de reclamantul A. pot fi structurate şi încadrate în următoarele critici de nelegalitate:

(i) Instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, negând discriminarea constatată prin Sentinţa nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. x/2014 (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.);

(ii) Hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.)

(iii) Instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat -discriminarea a fost constatată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti (art. 488 pct. 7 C. proc. civ.);

(iv) A fost aplicată greşit norma de drept material, iar instanţa a acordat înjumătăţit despăgubirile solicitate, fără să se raporteze la gravitatea faptei (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

b. Pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti critică decizia pronunţată de instanţa de apel pentru soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesual pasive.

Recurentul arată că, faţă de obiectul cauzei, Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are calitatea de angajator în unităţile de învăţământ, astfel încât să poată asigura personal cu atribuţii de asigurare a măsurilor de supraveghere a minorului.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul afirmă că pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate, dar nu dezvoltă critici de nelegalitate cu privire la fondul raportului juridic dedus judecăţii.

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

c. Pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) formulează următoarele critici, pe care le întemeiază în drept pe prevederile art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.:

Faptele pentru care reclamantul a solicitat acordarea daunelor morale pentru perioada şcolarizării la Şcoala Gimnazială nr. 131 Bucureşti au format obiectul dosarului nr. x/2013 - soluţionat definitiv prin Decizia nr. 2147 din 29 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii formulate.

În aceste condiţii, neexistând o faptă ilicită, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1349 şi art. 1357 C. civ.. privind angajarea răspunderii civile delictuale sau a răspunderii civile pentru fapta proprie a pârâţilor Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.), pentru perioada şcolarizării elevului A. la Şcoală Gimnazială nr. 131 Bucureşti.

Recurenţii redau probele administrate în cauză, prezintă pe larg situaţia de fapt care rezultă din acestea şi concluzionează că, în ceea ce priveşte şcolarizarea elevului la Şcoală Gimnazială nr. 148 Bucureşti, nu există o faptă ilicită, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1349 şi art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor. În plus, arată recurenţii, în materia angajării răspunderii civile delictuale, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească atât producerea prejudiciului cât şi legătura de cauzalitate între prejudiciu şi fapta autorităţii, imposibilitatea dovedirii cumulative a elementelor de fond pentru angajarea răspunderii civile delictuale impunând respingerea cererii de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 13 iunie 2019, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâţii Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursurilor la data de 17 octombrie 2019.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 5 Bucureşti a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul A., în termen legal, comunicată părţilor, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenţii pârâţi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) au depus întâmpinări la recursul formulat de recurentul A., în termen legal, comunicate părţilor, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

a. Motivele de recurs formulate de reclamantul A. sunt fondate în parte.

Nu pot fi primite criticile întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 4 C. proc. civ. prin care reclamantul susţine că instanţa de apel a depăşit limitele atribuţiile puterii judecătoreşti când a apreciat asupra "reîncadrării faptei cauzatoare de prejudicii, negând discriminarea constatată prin Sentinţa nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. x/2014" (i).

În primul rând, cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. vizează încălcarea unor atribuţii constituţionale, prin săvârşirea de către instanţă a unui act pe care numai o altă autoritate statală îl putea face, ipoteză care, în mod evident, nu se regăseşte în cauză.

În al doilea rând, în cuprinsul motivelor de recurs nu se dezvoltă critici legate de dezlegarea dată de instanţa de apel asupra cererii reclamantului de acordare a daunelor morale având ca izvor fapte de discriminare, simpla referire la "negarea" Sentinţei nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, neputând constitui o critică de nelegalitate. De altfel, inclusiv în concluziile orale din cadrul dezbaterilor în faţa Înaltei Curţi, recurentul prin reprezentat, a reiterat limitele învestirii rezultate din cerea de recurs, precizând că recursul declarat vizează numai dezlegarea dată de instanţa de apel cererii de reparare a prejudiciului moral rezultat din neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâţilor cu privire la organizarea procesului de învăţământ în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Din acelaşi motiv, ce ţine de respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil şi de limitele învestirii instanţei, nu pot fi primite nici criticile cuprinse la pct. (iii) din cerea de recurs şi care sunt raportate tot la aspectele legate de discriminare. Or, aşa cum a precizat anterior, Înalta Curte reţine că limitele în care a reclamantul a formulat recursul în cauză permit exercitarea controlului de legalitate şi cenzurarea deciziei instanţei de apel numai sub aspectul dezlegărilor date asupra prejudiciului moral generat de disconfortul psihic, fizic şi emoţional pe care reclamantul pretinde că l-a încercat în perioada în care a fost elev la Şcoala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) Bucureşti, prejudiciu rezultat din nerespectarea de către pârâţi a obligaţiilor ce le reveneau cu privire la organizarea procesului de învăţământ.

Nu sunt de asemenea fondate criticile prin care recurentul reclamant pretinde, în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea apelată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei (ii).

Înalta Curte consideră că modul de redactare al hotărârii respectă exigenţele art. 425 C. proc. civ., instanţa de apel răspunzând cererilor şi analizând susţinerile formulate de părţi, prezentând situaţia de fapt pe baza analizării probelor administrate şi arătând motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază soluţia, argumentele pentru care a admis sau a înlăturat cererile părţilor.

Sunt însă fondate criticile întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (iv), sub următoarele aspecte ce pot fi analizate în prezenta cale de atac:

Instanţa de apel a confirmat soluţia tribunalului în ceea ce priveşte netemeinicia pretenţiilor reclamantului izvorâte din săvârşirea de către pârâţi a unor fapte de discriminare, considerând că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acestora pe acest temei, al discriminării. Aşa cum s-a reţinut în analiza motivelor de recurs anterioare, această dezlegare a instanţei de apel nu a fost criticată de reclamant prin calea de atac exercitată, intrând astfel în puterea de lucru judecat.

Prin urmare, analiza instanţei de recurs se va limita la aspectele ce pot fi cenzurate (faţă de specificul căii de atac cu care a fost învestită şi de limitele acestei învestiri), şi care vizează răspunderea civilă delictuală a pârâţilor în raport de celelalte obligaţii ce le reveneau, indicate prin cererea de chemare în judecată.

Prin decizia pronunţată, pe baza probatoriului administrat, curtea de apel a concluzionat că reclamantul a probat săvârşirea de către pârâţi unor fapte ilicite care constau în "nesocotirea de către aceştia a obligaţiilor care le reveneau în calitatea lor de autorităţi ale statului cu responsabilităţi în domeniul respectării dreptului la educaţie a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, cum este şi cazul reclamantului, respectiv în realizarea integrării acestuia în învăţământul şcolar de masă, a monitorizării activităţii şi asistenţei sale psihoeducaţionale, a organizării serviciilor de sprijin educaţional, respectiv, în domeniul supravegherii şi asigurării securităţii reclamantului în cadrul scolii şi al adaptării unităţii de învăţământ la care acesta a fost orientat la nevoile speciale de comunicare sau de deplasare ale reclamantului, executarea lor necorespunzătoare, respectiv, întârzierea în executarea acestora", şi care au avut ca efect prejudicierea morală a reclamantului.

Totodată, bazându-se pe probele administrate, curtea de apel a stabilit că "nu poate fi exclusă vinovăţia pârâţilor ISMB, CMBRAE şi Consiliul Local Sector 5 Bucureşti în săvârşirea faptelor ilicite, anterior descrise, aceasta derivând din omisiunea acestora de a adopta, de îndată, masurile corespunzătoare, pentru deplina şi eficienta asigurare a dreptului la educaţie a reclamantului, cunoscând că aceasta omisiune ar putea avea ca efect afectarea bunei dezvoltări a acestuia, rezultat care ar fi putut fi prevăzut".

În temeiul aceluiaşi probatoriu administrat, instanţa de apel a concluzionat că "prejudiciul produs reclamantului constă în suferinţa şi frustrarea produse reclamantului prin îngreunarea sau chiar imposibilitatea în care s-a aflat acesta de a-şi exercita plenar şi în condiţii de siguranţă dreptul de a beneficia de educaţie în condiţii similare celorlalţi elevi înscrişi în învăţământul de masă".

Prin urmare, curtea de apel, analizând probele administrate în cauză, a apreciat că reclamantul a dovedit toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâţilor, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 1349 C. proc. civ.

Cât timp elementele răspunderii civile delictuale sunt stabilite pe baza interpretării probelor administrate, iar evaluarea probatoriului realizată de instanţa de apel nu poate fi cenzurată pe calea recursului, această cale de atac fiind permisă numai pentru verificarea legalităţii deciziei recurate, astfel cum rezultă din art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte porneşte de la premisa că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor.

În ceea ce priveşte repararea prejudiciului produs reclamantului, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a evaluat prejudiciul moral încercat la suma de 5.000 RON pentru fiecare pârât (sumă ce includea prejudiciul moral produs prin săvârşirea unor fapte de discriminare), iar instanţa de apel a apreciat că suma de 7.500 RON, pe care a stabilit-o în sarcina pârâţilor (ceea ce reprezintă jumătate din suma pretinsă de reclamant) ar reprezenta o justă reparare a prejudiciului moral produs.

Pentru verificarea legalităţii deciziei recurate din perspectiva cuantificării daunelor morale, Înalta Curte urmează a avea în vedere dispoziţiile art. 1385 C. civ. care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului, precum şi principiile care rezultă din interpretarea normelor aplicabile răspunderii civile delictuale şi din soluţiile pronunţate în jurisprudenţă.

Astfel, este adevărat că evaluarea daunelor morale este dificilă întrucât este lipsită de criteriile obiective existente în cazul prejudiciului material. Prejudiciul nepatrimonial nu se poate reduce la determinarea "preţului" suferinţei fizice şi psihice, acestea fiind, de altfel, inestimabile. Stabilirea cuantumului unui astfel de prejudiciu trebuie să aibă în vedere toate consecinţele negative produse şi să plece de la premisa că daunele morale se raportează la nivelul trăirilor psihice. Tocmai de aceea, prejudiciul nepatrimonial implică o apreciere raportată le situaţia personală a fiecărei victime în parte.

În determinarea cuantumului despăgubirilor morale, interpretarea normelor aplicabile răspunderii civile delictuale, principiile aplicabile în această materie şi soluţiile pronunţate în jurisprudenţă, conturează aplicarea unor criterii ce vizează gravitatea suferinţei, echitatea şi al proporţionalitatea.

Astfel, în primul rând, în ceea ce priveşte prejudiciul moral rezultat într-o suferinţă, ceea ce trebuie evaluat este gravitatea suferinţei, şi nu neapărat gravitatea atingerii. Pornind de la faptul că prejudiciul analizat rezultă din încălcarea unor drepturi fundamentale, evaluarea gravităţii suferinţei produse trebuie să se facă ţinând seama de importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, de situaţia personală a victimei, de personalitatea şi psihologia ei, de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate.

În al doilea rând, în stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate trebuie avut în vedere criteriul echităţii. Dacă gravitatea prejudiciului produs este mare, este echitabil ca şi indemnizaţia ce se acordă să fie una în cuantum ridicat.

În materia daunelor morale, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului consacră principiul statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte; indemnizaţia acordată trebuie să fie justă, raţională, echitabilă şi să asigure o compensaţie suficientă a prejudiciului moral suferit.

În al treilea rând, despăgubirile acordate trebuie să respecte criteriul unui raport de proporţionalitate cu dauna suferită. Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmă în jurisprudenţa sa că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora (Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit).

În cauză, neîndeplinirea de către pârâţi a unor obligaţii, sau îndeplinirea necorespunzătoare a altora - aşa cum s-a stabilit de către curtea de apel pe baza probelor administrate - a produs reclamantului un prejudiciu moral, astfel cum în mod corect a concluzionat instanţa de apel.

Suferinţa produsă reclamantului prin îngreunarea sau limitarea accesului la educaţie în condiţii similare cu cele de care au beneficiat ceilalţi elevi care frecventau învăţământul de masă este cu atât mai mare cu cât acesta şi-a dovedit capacităţile de a performa pe plan educaţional şi dorinţa de a obţine aceleaşi rezultate şcolare ca cele pentru care se pregăteau colegii săi. În plus, nu se poate ignora faptul că, în cazul reclamantului, suferinţa psihică produsă se suprapune peste limitări inevitabile atrase de problemele medicale existente şi că acest prejudiciu moral este produs în raport cu dreptul fundamental la educaţie, ceea ce poate genera insatisfacţii pe plan social, personal şi profesional.

În consecinţă, ţinând seama de gravitatea suferinţei încercate de recurent, (stabilită în raport de importanţa valorilor lezate, de măsura în care acestea au fost afectate şi de intensitatea cu care a fost resimţit prejudiciul produs în raport de situaţia personală a victimei), având în vedere principiul echităţii, pe cel al proporţionalităţii şi pe cel al reparării integrale a prejudiciului produs, reglementat de art. 1385 C. civ., Înalta Curte consideră că recursul declarat de reclamant sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale este întemeiat.

b. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti este nefondat.

În mod corect, instanţa de apel a reţinut că pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii.

În prezentul litigiu, reclamantul a învestit instanţele de judecată cu o cerere având drept obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat în perioada în care a fost elev la Şcoala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) Bucureşti. Pretenţiile reclamantului au avut ca temei răspunderea civilă delictuală a pârâţilor chemaţi în judecată - printre care şi recurentul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti - atrasă de neîndeplinirea obligaţiilor cu privire la organizarea procesului de învăţământ în ceea ce îl priveşte.

Or, prin Sentinţa civilă nr. 719 din 10 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 111A din 7 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2014, hotărâri opozabile tuturor părţilor din prezenta cauză, instanţele de judecată au stabilit cu putere de lucru judecat că pârâţilor din acele litigiu - Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.), Consiliul Local Sector 5 Bucureşti şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) - le reveneau o serie de obligaţii legate de organizarea procesului se învăţământ în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Cât timp, prin cererea ce a învestit instanţele în prezentul litigiu, reclamantul pretinde repararea unui prejudiciu produs tocmai prin nerespectarea respectivelor obligaţii stabilite în sarcina pârâţilor în litigiu anterior (printre care şi recurentul pârât Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti), în mod corect, instanţa de apel a stabilit că acest pârât are calitate procesuală pasivă în pricina de faţă.

În ceea ce priveşte fondul litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti nu a formulat critici de nelegalitate legate dezlegarea pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii, afirmând numai că solicitările reclamantului sunt neîntemeiate. În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs nu este legal învestită prin recursul promovat de această parte, cu exercitarea controlului de legalitate asupra fondului pretenţiilor deduse judecăţii.

c. Recursul declarat de pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) este, de asemenea, nefondat.

Este evident că instanţa de apel a avut în vedere, în verificarea temeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii, perioada în care reclamantul a fost şcolarizat la Şcoala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) Bucureşti.

Astfel, în considerentele deciziei recurate se arată că, prin cererea de chemare în judecată disjunsă, astfel cum a fost precizată, reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în despăgubiri, solicitând antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru prejudiciul moral generat de disconfortul psihic, fizic şi emoţional pe care l-a încercat în perioada în care a fost elev la Şcoala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) Bucureşti, invocând pe de o parte faptul că a fost supus discriminării în perioada menţionată, iar, pe de altă parte, faptul că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile cu privire la organizarea procesului de învăţământ în ceea ce îl priveşte.

Curtea de apel a reţinut că, inclusiv prin cererea de apel, reclamantul a făcut precizarea neechivocă în sensul că perioada supusă analizei în cauza de faţă vizează şcolarizarea sa la Şcoala Gimnazială "George Călinescu" (nr. 148) Bucureşti, astfel încât, date fiind limitele învestirii instanţei de fond, urmează a proceda la soluţionarea apelului, în conformitate cu prevederile art. 478 alin. (1) - (4) C. proc. civ., cu respectarea limitelor cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Prin urmare, susţinerile formulate de recurenţi în sensul că nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii lor civile delictuale pentru perioada în care reclamantul a fost şcolarizat la Şcoală Gimnazială nr. 131 Bucureşti, sunt lipsite de relevanţă, cât timp, pentru acea perioadă de timp instanţa de apel, în lipsa învestirii sale, nu a analizat condiţiile răspunderii civile delictuale ale recurenţilor pârâţi.

Înalta Curte nu va analiza susţinerile recurenţilor vizând probele administrate de instanţa de apel, faţă de împrejurarea că, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri pe calea recursului poate fi solicitată numai pentru motive de nelegalitate.

Sunt nefondate criticile prin care recurenţii susţin nelegalitatea deciziei instanţei de apel în privinţa dezlegării date asupra condiţiilor prevăzute de art. 1349 şi art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor-recurenţi.

Înalta Curte confirmă dezlegările date în acest sens de curtea de apel.

Este indiscutabil că, prin hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în litigiul înregistrat sub nr. x/2014, s-a constatat că pârâţii Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) nu şi-au îndeplinit obligaţiile care le reveneau potrivit OMECTS nr. 5555/2011 şi Ordinului nr. 5574/2011 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pentru adaptarea planului de învăţământ şi a programei şcolare sau proiectarea corespunzătoare a programului de intervenţie personalizat, întocmit pentru reclamant.

De aceea, prin hotărârile judecătoreşti menţionate anterior, au fost stabilite o serie de obligaţii în sarcina pârâţilor Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.)

Prin decizia recurată, în urma probelor administrate, instanţa de apel a stabilit că pârâţii nu şi-au îndeplinit aceste obligaţii, că vinovăţia în săvârşirea faptelor ilicite a derivat din omisiunea pârâţilor de a adopta, de îndată, măsurile corespunzătoare pentru deplină şi eficientă asigurare a dreptului la educaţie al reclamantului, cunoscând sau putând să prevadă că respectiva omisiune ar putea afecta buna dezvoltare a acestuia. Totodată, probele administrate de instanţa de apel au dovedit că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, prin neîndeplinirea de către pârâţi a obligaţiilor ce le reveneau.

Atât neîndeplinirea obligaţiilor ce incumbau pârâţilor (şi a căror existenţă este stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în Dosarul nr. x/2014), cât şi prejudiciul produs reclamantului ca urmare a neîndeplinirii acestor obligaţii, au rezultat din probele administrate de instanţa de apel şi constituie o situaţie de fapt ce nu poate fi cenzurată de către Înalta Curte pe calea de atac a recursului care, conform art. 488 C. proc. civ., nu poate viza decât motive de nelegalitate.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.) şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.).

În temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. şi, faţă de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., care nu mai permit Înaltei Curţi rejudecarea procesului în fond după casare, instituind, pentru această situaţie, regula casării cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte va casa în parte decizia recurată, în ceea ce priveşte cuantumul obligaţiei stabilite în sarcina pârâţilor Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (I.S.M.B.), Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi Asistenţă Educaţională (C.M.B.R.A.E.) şi Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Va fi menţinut restul dispoziţiilor deciziei atacate, de păstrare a sentinţei primei instanţe sub aspectul soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 Bucureşti şi de respingere a cererii formulate împotriva acestui pârât.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va reevalua cuantumul despăgubirilor acordate, astfel încât acestea să reprezinte o reparare integrală a prejudiciului moral pe care reclamantul l-a suferit. Totodată, instanţa de apel va avea în vedere faptul că, prin prezenta hotărâre, Înalta Curte a confirmat aspectele dezlegate prin decizia recurată care vizează întinderea faptei ilicite reţinute în sarcina pârâţilor şi împrejurarea că prejudiciul produs reclamantului nu izvorăşte şi din săvârşirea unor fapte de discriminare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 551 A din 31 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia recurată, în ceea ce priveşte cuantumul obligaţiei stabilite în sarcina pârâţilor Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi Asistenţă Educaţională şi Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi Asistenţă Educaţională împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.

GGC - LM