Paternity claims attached to extraterritorial divorce lack reciprocal disinvestment, barring negative jurisdiction conflict

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 11.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 15.05.2003 şi transcrise în registrul de stare civilă a Primăriei Bumbeşti Jiu sub nr. x/19.04.2005, din culpa pârâtului; revenirea la numele avut anterior căsătoriei, respectiv C..

În şedinţa publică din data de 1.10.2018, reclamanta, prin apărător ales, a depus la dosar precizare la acţiunea introductivă, arătând că, după despărţirea în fapt de pârât, aceasta a avut o relaţie cu o altă persoană, relaţie din care a rezultat minora D., solicitând stabilirea domiciliului minorei la domiciliul acesteia. A învederat că, pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, este înregistrată o acţiune de tăgadă paternitate şi recunoaştere minor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 9.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi E., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei D. şi să se dispună a nu fi menţionat numele pârâtului la rubrica "tatăl minorului" în registrul stării civile şi în certificatul de naştere al minorei, totodată, să se constate că tatăl minorei este pârâtul E. şi să se dispună ca autoritatea părintească să se exercite de către reclamantă împreună cu E..

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 13.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi A., să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei D. şi că reclamantul este tatăl minorei, totodată, să se dispună a nu fi menţionat numele pârâtului la rubrica "tatăl minorului" în registrul stării civile şi în certificatul de naştere al minorei şi ca autoritatea părintească să se exercite de către reclamant împreună cu A..

Prin încheierea din şedinţa publică de la data de 14.03.2018 în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia conexităţii invocată din oficiu şi a dispus conexarea acestei cauze la Dosarul nr. x/2018, faţă de strânsa legătură între cele două cauze şi în temeiul dispoziţiilor art. 139 din C. proc. civ.

Prin încheierea din şedinţa publică de la data de 14.03.2018 în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia conexităţii invocată din oficiu şi a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2018, faţă de strânsa legătură între cele două cauze şi în temeiul dispoziţiilor art. 139 din C. proc. civ.

Prin Sentinţa nr. 4515/24.06.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, în baza art. 915 din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect divorţ, privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut că nici reclamanta A. şi nici pârâtul B. nu au locuinţa în ţară.

Părţile s-au căsătorit în anul 2003 în Bosnia, unde au locuit, după cum a susţinut şi reclamanta, neexistând dovezi în sensul că părţile ar fi avut domiciliul comun în România.

Reclamanta a indicat în acţiune domiciliul în Norvegia, aşa cum rezultă din contractul de închiriere a locuinţei, anexat cererii de divorţ, contract încheiat în anul 2017.

Mai mult, în Dosarul nr. x/2018, conexat prezentei cauze, chiar reclamanta A. a motivat că relaţiile de căsătorie cu pârâtul B. au încetat în anul 2011, an în care s-a stabilit în Italia, aşa cum rezultă din cartea de identitate depusă, iar din anul 2013 s-a stabilit în Oslo, Norvegia, fără ca pârâtul B. să o urmeze.

În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa acestuia acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5."

Pe acest temei, în speţă, în lipsa unui acord între cei doi, care ar fi atras competenţa Judecătoriei Târgu Jiu, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5.

Prin Sentinţa nr. 5891/9.09.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a dispus următoarele:

A disjuns cererile privind tăgada paternităţii şi stabilirea paternităţii ce fac obiectul dosarelor conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018

A admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti în soluţionarea acestora şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cererilor conexate în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat de îndată cauza spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A disjuns cererea completatoare din cadrul Dosarului de divorţ (nr. x/2018) formulată de reclamanta A. referitoare la stabilirea domiciliului, autorităţii părinteşti asupra minorului şi obligaţia de întreţinere, dispunând formarea unui dosar separat, în care reclamanta păstrează această calitate, pârât fiind B..

În motivarea sentinţei, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, ca urmare a conexărilor şi a declinării cauzei având ca obiect desfacerea căsătoriei şi situaţia minorei, a fost învestită cu următoarele cereri: desfacerea căsătoriei părţilor, cu completarea ulterioară referitoare la luarea măsurilor necesare în privinţa minorei născute în timpul căsătoriei şi două cereri distincte, conexate, având ca obiect tăgăduirea paternităţii şi stabilirea paternităţii aceleiaşi minore, născute în timpul căsătoriei.

Analizând excepţia necompetenţei sale teritoriale pentru soluţionarea cererilor conexe (Dosarele nr. x/2018, având ca obiect tăgadă paternitate, şi nr. x/318/2018, având ca obiect tăgadă paternitate, stabilire paternitate), instanţa a reţinut următoarele:

În primul rând, măsurile conexării celor două cauze ce privesc filiaţia copilului cu paternitatea prezumată legal faţă de soţul mamei la cererea privind desfacerea căsătoriei nu întrunesc cerinţa asigurării unei "bune judecăţi", necesară conform art. 139 din C. proc. civ., cel puţin pentru faptul că măsurile referitoare la exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti nu pot fi luate decât ulterior stabilirii cu certitudine a filiaţiei faţă de tatăl biologic. Acest raţionament a făcut necesară disjungerea cauzelor conexate şi restituirea lor instanţei care a fost iniţial investită, ca o consecinţă a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Referitor la necompetenţa sa teritorială pentru soluţionarea acestor cauze, instanţa a reţinut că Judecătoria Târgu Jiu a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti competenţa soluţionării cererii de divorţ, în considerarea elementului de extraneitate pe care îl prezintă litigiul (nici reclamanta, nici pârâtul nu locuiesc în România şi nu există un acord al părţilor pentru alegerea unei instanţe române) şi a prevederilor art. 915 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Regulile de competenţă anterior reproduse privesc exclusiv cererea de divorţ, nu şi cererile înregistrate distinct, referitoare la stabilirea filiaţiei minorului rezultat din căsătorie.

Ca urmare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze exclusiv cererea de divorţ (cu completarea ulterioară referitoare la situaţia juridică a minorului rezultat în timpul căsătoriei), iar nu şi pentru soluţionarea cererilor având ca obiect tăgăduirea urmată de stabilirea paternităţii aceluiaşi copil, pentru judecarea cărora sunt incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ.

Pe acest temei, instanţa de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită este Judecătoria Târgu Jiu, în favoarea căreia Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzelor conexate.

Întrucât Judecătoria Târgu Jiu a apreciat, la rândul său, că nu este competentă a soluţiona cele două acţiuni conexate, în temeiul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat de îndată cauza Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia, în temeiul art. 135 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 octombrie 2019, fiind fixat termen pentru soluţionare la 5 mai 2019.

Înalta Curte, învestită în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., constată inexistenţa unui conflict negativ de competenţă, pentru considerentele care succed:

Judecătoria Târgu Jiu, sesizată de către reclamanta A. cu cererea de desfacere a căsătoriei încheiate cu pârâtul B. în Dosarul nr. x/2018, a dispus conexarea la acest dosar şi a două cereri anterior conexate la aceeaşi judecătorie, având ca obiect tăgada paternităţii - Dosar nr. x/2018, respectiv stabilirea paternităţii - Dosar nr. x/2018, în care figurează ca parte, alături de reclamanta şi pârâtul din Dosarul nr. x/2018, şi pârâtul-reclamant E., tatăl biologic al minorei născute în timpul căsătoriei soţilor F. şi care este menţionat, de altfel, ca tată în certificatul de naştere al minorei.

Constatând că nu este competentă să soluţioneze cererea de divorţ, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de desfacere a căsătoriei, dar a disjuns cererile privind tăgada paternităţii din Dosarul nr. x/2018, respectiv stabilirea paternităţii din Dosarul nr. x/2018 şi a declinat competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În acest context, Înalta Curte constată că nu există o dezînvestire reciprocă între Judecătoria Târgu Jiu şi Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în sensul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., ce prevede în mod expres că există conflictul de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, prin raportare, însă, şi la prevederile art. 139 din C. proc. civ. referitoare la conexitate.

Admiterea excepţiei conexităţii, în condiţiile art. 139 alin. (2) din C. proc. civ., conduce la conexarea cauzelor în privinţa cărora s-a apreciat că se impune soluţionarea împreună pentru asigurarea unei bune judecăţi, instanţa la care se face conexarea fiind stabilită, după caz, conform alin. (3) sau 4 ale aceluiaşi art. 139.

Prorogarea legală de competenţă presupune nu numai că instanţa la care se face conexarea urmează a soluţiona toate cererile conexe, dar şi faptul că eventuala dezînvestire de soluţionarea cauzei, prin admiterea excepţiei necompetenţei, are loc doar în raport de competenţa de judecare a acelei cereri, dintre cererile conexe, în considerarea căreia a fost determinată instanţa la care s-a făcut conexarea, neavând relevanţă competenţa de soluţionare a celorlalte cereri.

Pe cale de consecinţă, şi dezînvestirea reciprocă de soluţionarea cauzei are loc în aceleaşi condiţii, ceea ce înseamnă că un conflict negativ de competenţă există numai în ipoteza declinării reciproce a competenţei de soluţionare a cererii în considerarea căreia a fost determinată instanţa la care s-a făcut conexarea.

Această ipoteză nu este întrunită în speţă, în condiţiile în care, după cum s-a arătat anterior, cererile înregistrate separat au fost conexate în Dosarul nr. x/2018 având ca obiect desfacerea căsătoriei, iar, în timp ce Judecătoria Târgu Jiu a apreciat că nu este competentă să soluţioneze divorţul, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, dimpotrivă, a reţinut această cerere spre competentă soluţionare.

Drept urmare, în absenţa unei dezînvestiri reciproce în considerarea cererii de desfacere a căsătoriei în situaţia din speţă, nu se poate reţine existenţa unui conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte va constata inexistenţa în cauză a conflictului negativ de competenţă.

După cum s-a arătat deja, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cererilor privind tăgada paternităţii şi stabilirea paternităţii după ce a procedat la disjungerea lor de cererea de divorţ.

În cadrul procesual de faţă, Înalta Curte nu poate proceda la controlul judiciar al măsurii disjungerii cererilor şi nici al declinării competenţei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu (de altfel, hotărârea de declinare nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 123 alin. (3) din C. proc. civ.).

În aceste condiţii, dezînvestirea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti de soluţionare a celor două cereri urmează a-şi produce efectele, în sensul că acestea vor fi reînregistrate la Judecătoria Târgu Jiu. Această operaţiune va avea loc sub nr. x/2018, din moment ce Judecătoria sectorului 5 Bucureşti nu a procedat şi la disjungerea celor două cereri, conexate în Dosarul nr. x/2018 la Judecătoria Târgu Jiu.

În acest sens, Înalta Curte va trimite pe cale administrativă cererile conexate sub nr. x/2018, spre soluţionare, la Judecătoria Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Trimite pe cale administrativă cererile conexe, spre soluţionare, la Judecătoria Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.

GGC - OB