Competence conflict over challenge to real estate compensation title: Application of Law 165/2013 special jurisdiction versus general administrative content

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună: anularea în tot a titlului de despăgubire emis de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor/Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nr. 845 din data de 31 mai 2018; obligarea pârâtelor la emiterea unui nou titlu de despăgubire care să conţină restitutio in integrum, respectiv: teren + construcţii; emiterea titlului de despăgubire doar pe numele A..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 7, art. 24 alin. (1) teza ultimă, art. 25 alin. (1), art. 34 alin. (2) teza I, art. 36 lit. h), art. 37, art. 41 alin. (1) şi (5) şi art. 44 din Legea nr. 165/2013.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 16 iulie 2018, sub nr. x/2018, a fost înregistrată contestaţia formulată de către reclamantul A. împotriva titlului de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018 emis de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unui nou titlu de despăgubire care să conţină restitutio in integrum, respectiv teren şi construcţii, doar pe numele său.

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în vederea soluţionării.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios şi administrativ şi fiscal, prin Decizia 1151 din data de 25 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, în raport de obiectul şi cauza acţiunii, sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii la instanţă, care prevăd că deciziile emise potrivit acestei legi pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Totodată, a apreciat că nu se aplică dispoziţiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât decizia contestată este emisă în temeiul legii noi, respectiv Legea nr. 165/2013, ce prevede o competenţă materială şi funcţională specială pentru toate acţiunile de acest tip.

Curtea a avut în vedere şi că art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 prevede că "în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi", "Comisia Naţională (n.a. pentru Compensarea Imobilelor) emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor". Or, deciziile emise de aceasta, se contestă de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

2.2. Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1989 din data de 12 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul contestă titlul de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018, emis de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi nu decizia emisă în soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 dau posibilitatea persoanei îndreptăţite să conteste decizia emisă în temeiul art. 33 - 34 din acelaşi act normativ de către Secretariatul Comisiei Naţionale de Compensare a Imobilelor sau entităţile investite cu soluţionarea cererilor întemeiate pe legea nr. 10/2001.

Prin urmare, faţă de obiectul contestaţiei, respectiv anularea titlului de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018, ca act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la obiectul pricinii.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data iniţierii procesului, apreciind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestaţie formulată în temeiul acestui act normativ, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a constatat că obiectul litigiului se circumscrie materiei contenciosului administrativ, cererea de chemare în judecată fiind formulată cu privire la un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Înalta Curte reţine că, prin prezentul demers judiciar, invocând dispoziţiile Legii nr. 165/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea în tot a titlului de despăgubire emis de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor/Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nr. 845 din data de 31 mai 2018 şi obligarea pârâtelor la emiterea unui nou titlu de despăgubire, care să vizeze atât terenul, cât şi construcţiile, doar pe numele A..

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, din chiar cuprinsul titlului de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018, emis de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a cărui anulare se solicită, rezultă că acesta a fost emis în temeiul prevederilor art. 18 alin. (3), art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013.

Prin urmare, titlul de despăgubire contestat în prezenta cauză a fost emis ca urmare a atribuţiilor conferite Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, în cadrul procedurii speciale reglementate de către acest act normativ, care la art. 41 prevede că " (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [...] (3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.", procedură reglementată de art. 34 din acelaşi act normativ.

Cum actul a cărui nulitate se solicită a fi contestată nu este emis în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ci al celor ale Legii nr. 165/2013, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este supus dispoziţiilor speciale a acestui din urmă act normativ, competenţa de soluţionare a pricinii stabilindu-se în raport de prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data iniţierii procesului (iulie 2018).

Potrivit acestor dispoziţii legale, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. [...] (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziţii le conferă o astfel de semnificaţie se regăsesc şi "f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică" şi g) "Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate şi având în vedere că atât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cât şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, pârâte în prezenta cauză, au sediul în Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.

GGC - OB