Peremption of a civil annulment action due to six months of procedural inactivity attributable to the parties

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 13 martie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 383 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin rezoluţia din data de 14 martie 2019, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 2 aprilie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 2 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat în instanţă şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La data de 9 octombrie 2019, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a contestaţiei în anulare, acordând termen la data de 5 noiembrie 2019.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 aprilie 2019, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 2 octombrie 2019, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

În raport de considerentele reţinute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecăţii pricinii şi că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare şi actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să constate perimată contestaţia în anulare cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 383 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cu recurs la Completul de 5 judecători, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.

GGC - OB