Revision inadmissible for missing triple identity; remaining grounds remitted to Bucharest Court of Appeal

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2014, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtă ANAF-DGRFPB - Administraţia Finanţelor Publice Sector 2, contestaţie la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr. x din 08.05.2014 şi a somaţiei nr. x/2014 emise de ANAF Sector 2 în baza pronunţării Sentinţei penale nr. 898 din 22.10.2013 în Dosarul nr. x/2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 128 din 30.01.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care contestatorul a fost obligat la plata unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON, precum şi la 1.650 RON cheltuieli judiciare către stat; ca temei juridic a invocat dispoziţiile art. 711 din C. proc. civ., art. 44, art. 47, art. 172 şi art. 173 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

2. Sentinţele pronunţate de Judecătoria sector 2

Prin Sentinţa civilă nr. 11430 din 27.10.2014, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Prin Sentinţa civilă nr. 496 din 19.01.2015 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, s-a respins cererea formulată de către petentul A. având ca obiect completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 11430/27.10.2014 a aceleiaşi instanţe.

3. Decizia Tribunalului Bucureşti

Prin Decizia civilă nr. 3314/A/24.09.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către apelantul-contestator A., împotriva Sentinţei civile nr. 11430/27.10.2014 şi a Sentinţei civile nr. 496/19.01.2015, pronunţate de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.

4. Decizia Curţii de Apel Bucureşti asupra recursului

Prin Decizia civilă nr. 181 din 31.03.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A..

5. Decizia Curţii de Apel Bucureşti asupra contestaţiei în anulare

Împotriva Deciziei civile nr. 181R/31.03.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 din C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 107R din 12 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată contestaţia în anulare.

II. Revizuirea formulată în cauza de faţă

Împotriva Deciziei civile nr. 107R/12.02.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, contestatorul, la data de 12.03.2019, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 şi 8 din C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019.

II.1 Motivarea cererii de revizuire

În motivarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul solicită să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 2361/27.10.2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă competentă pentru soluţionarea cererii de revizuire trebuie să se pronunţe deopotrivă şi asupra tuturor actelor false care au dus la deschiderea acestui dosar, acte a căror analizare şi anulare a fost refuzată de instanţele anterioare şi care au dus la executarea silită nedreaptă a revizuentului şi, implicit, trebuie să conducă la întoarcerea executării silite efectuate în baza lor.

Ulterior, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri), pentru ipoteza revizuirii a cărei competenţă de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. -, revizuentul a depus motive suplimentare ale căii de atac promovate, cereri care nu vor putea fi analizate, având în vedere că potrivit art. 511 alin. (4) din C. proc. civ.: "Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căi de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii."

Totodată, în temeiul art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul de judecată din 16 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat revizuentului să precizeze explicit care este decizia pretins potrivnică deciziei ce se cere a fi revizuită, iar acesta a indicat Decizia civilă nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti pe care a depus-o la dosarul cauzei .

La termenul din 14 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia necompetenţei sale materiale pentru soluţionarea cererilor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 din C. proc. civ., prorogându-se pronunţarea asupra acesteia până la momentul soluţionării revizuirii întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cerere în competenţa instanţei supreme.

II. 2. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Revizuirea formulată în cauză de faţă, pentru care Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie şi-a reţinut propria competenţă de soluţionare, se întemeiază pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în conformitate cu care: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Potrivit art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la alin. (1) pct. 8 (între alte ipoteze) sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Acest caz de revizuire asigură respectarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional de către o instanţă judecătorească să nu mai poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanţe învestite ulterior cu o pricină având acelaşi obiect, părţi şi cauză juridică.

Pe lângă aceste condiţii, cazul de revizuire analizat presupune şi cerinţa ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să o soluţioneze.

În cazul în care s-a invocat autoritatea de lucru judecat în litigiul ulterior şi aceasta a fost analizată de instanţa legal învestiră cu soluţionarea cauzei, nu este posibilă valorificarea aceluiaşi motiv pe calea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât, în caz contrar, s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în procedura ulterioară.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, precum în cazul apelului (cale ordinară de atac) ori al recursului (cale extraordinară de atac); în consecinţă, revizuirea nu presupune exercitarea unui control de legalitate şi, cu atât mai puţin, de temeinicie cu privire la hotărârea ulterioară.

Analizând comparativ cele două litigii, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că între acestea nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Potrivit celor invocate în motivarea cererii de revizuire, revizuentul pretinde că Decizia civilă nr. 107R/12 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Astfel cum reiese din partea expozitivă a prezentei decizii, prin Decizia civilă nr. 107R/12 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 181 din 31.03.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei civile nr. 3314/A/24.09.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin Decizia civilă nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 1275/20.06.2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. din str. x.

Comparând cele două litigii în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti enunţate rezultă că între acestea nu se verifică tripla identitate de părţi obiect şi cauză.

Astfel, cauza finalizată prin pronunţarea Deciziei civile nr. 2361/2003 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a avut ca părţi pe B. şi C., în calitate de reclamanţi, şi D., din str. x, în calitate de pârâtă; obiectul acestei pricini a constat într-o obligaţie de a face, reclamanţii pretinzând obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă achitarea la zi a cotelor de întreţinere aferente imobilului ocupat de ei, iar cauza cererii de chemare în judecată a fost reprezentată de prevederile art. 15 din O.G. nr. 85/2001.

Litigiul ulterior, în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 107R din 12 februarie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în soluţionarea unei contestaţii în anulare, respinse ca nefondate (împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibil a recursului), a avut ca obiect o contestaţie la executare prin care contestatorul A., în contradictoriu cu intimata ANAF-DGRFPB - Administraţia Finanţelor Publice Sector 2, a solicitat anularea titlului executoriu nr. x din 08.05.2014 şi a somaţiei nr. x/2014 emise de ANAF Sector 2 în baza Sentinţei penale nr. 898 din 22.10.2013 în Dosarul nr. x/2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 128 din 30.01.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care contestatorul a fost obligat la plata unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON, precum şi la 1.650 RON cheltuieli judiciare către stat.

Temeiul juridic invocat de către contestator în contestaţia la executare a fost reprezentat de dispoziţiile art. 711 din C. proc. civ., art. 44, art. 47, art. 172 şi art. 173 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Faţă de aceste elemente ale celor două cereri de chemare în judecată, rezultă că niciunul dintre acestea nu coincide, întrucât atât părţile, cât şi obiectul şi cauza juridică a acestora au fost diferite.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererile de revizuire formulate de revizuent împotriva aceleiaşi decizii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 din C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi cu observarea normei de competenţă stabilite prin dispoziţiile art. 510 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită", Înalta Curte va proceda la declinarea competenţei soluţionării acestora, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 107R din data de 12 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2018.

Declină în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 din C. proc. civ., formulate de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţia dată revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Fără cale de atac în ceea ce priveşte soluţia de declinare a competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.

GGC - OB