Romanian civil cassation appeal null due to failure to ground claims in statutory illegality rather than service defects

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin încheierea din 08 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cererii de recurs formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din 26 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2018, având în vedere lipsa părţilor, care nu au solicitat judecata în lipsă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea încheierii atacate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că încheierea din 08 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, care i-a fost comunicată la data de 24 iunie 2019, nu este semnată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ. şi cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la 28 august 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, la data de 02 septembrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţii, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Recurentul A. nu a depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 01 octombrie 2019, s-a acordat termen la 24 octombrie 2019, în camera de consiliu, fără citarea părţii, pentru soluţionarea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul susţinând că "nu s-a ţinut cont de cele cerute" (fără indicarea în concret a textului de lege încălcat de curtea de apel) şi invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturilor).

Astfel, recurentul îşi exprimă nemulţumirea generată de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care vizează modalitatea de comunicare a încheierii şi nu nelegalitatea acesteia.

Procedând într-o asemenea manieră, recurentul nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ce vizează încheierea atacată şi nu formulează critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

Art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - OB