Material incompetence of the Supreme Court to review a peremption decision: referral to the Court of Appeal under the hierarchy rule of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Section II Civil, declared itself materially incompetent and referred the case to the Bucharest Court of Appeal, leaving the Tribunal of Bucharest’s decision to declare the defendant bank’s appeal lapsed in force. The dispute arose from a consumer credit contract challenge where the bank filed a recusal against the first-instance court’s judgment, which had found certain contractual clauses—specifically issuance, administrative, and risk-tracking commissions—unfair and ordered their repayment to the plaintiff. However, the procedural timeline resulted in the lapse of the bank’s appeal before the Tribunal could substantively review it. The High Court’s decisive legal basis was the public-order exception of material incompetence under Articles 129(2)(2) and 130(2) of the Code of Civil Procedure, combined with Article 421(2), which mandates that appeals against decisions declaring appeals lapsed by a first-instance court (Tribunal) must be adjudicated by the hierarchically superior court of appeal (Court of Appeal), not the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ; Material incompetence of the Supreme Court to review a peremption decision: referral to the Court of Appeal under the hierarchy rule of Civil Procedure: S-a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze, prevăzute în contractul de credit nr. x din 11 septembrie 2008: art. 9 lit. a), art. 9 lit. b), art. 9 lit. e).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2015, la 26 martie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. solicitând:
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. 9 lit. a) din contractul de credit nr. x/11.09.2008 reprezentând comision de acordare de 4,5% flat, eliminarea acestuia şi restituirea sumei de 855 euro;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. 9 lit. b) din contractul de credit nr. x/11.09.2008 reprezentând comision de administrare de 9,93 euro lunar, adică 0,05% din valoarea creditului, eliminarea acestuia şi restituirea sumei de 714,96 euro;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. 9 lit. e) din contractul de credit nr. x/11.09.2008 cu privire la perceperea unui comision de urmărire riscuri de 55,59 euro lunar, adică 0,28% din valoarea creditului, eliminarea acestei clauze şi restituirea sumei de 4002,48 euro;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale de la art. 5 din contractul de credit nr. x/11.09.2008 cu privire la revizuirea ratei dobânzii, conform căreia "dobânda curentă este de 9% pe an şi fixă în primele 3 luni şi variabilă ulterior", eliminarea acestei clauze, restituirea sumelor achitate în plus, adică diferenţa dintre dobânda curentă stabilită la data încheierii contractului şi dobânda percepută de bancă potrivit acestei clauze;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale de la art. 7 din contractul de credit nr. x/11.09.2008 cu privire la nivelul dobânzii curente în funcţie de serviciul datoriei, şi de la art. 8 cu privire la dobânda majorată în funcţie de serviciul datoriei, eliminarea acestei clauze, restituirea sumelor achitate în plus, adică diferenţa dintre cuantumul dobânzii stabilit la data încheierii contractului şi dobânda percepută de bancă potrivit acestei clauze;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată pentru sumele ce urmează a fi restituite de la data plăţii lor şi până la data achitării integrale a debitului;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2008, Directiva 93/13/CEE, O.U.G. nr. 21/1992.
1.2. La 10 aprilie 2015, reclamantul A. a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a indicat valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, aceasta fiind de 6.572,44 euro, compusă din 855 euro - comision de acordare, 714,96 euro - comision de administrare, 4002,48 euro - comision de urmărire riscuri, 500 euro - dobânda variabilă şi 500 euro - dobânda excedentară.
2. Prin sentinţa civilă nr. 20396 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a admis în parte acţiunea precizată privind pe reclamantul A..
S-a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze, prevăzute în contractul de credit nr. x din 11 septembrie 2008: art. 9 lit. a), art. 9 lit. b), art. 9 lit. e).
A fost obligată pârâta la restituirea sumelor încasate abuziv: 855 euro reprezentând comision de acordare, 714,96 euro reprezentând comision de administrare, 4002,48 euro reprezentând comision de urmărire riscuri.
A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii -24.03.2015 şi până la achitarea integrală a sumelor datorate.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 4500 RON.
3. Împotriva sentinţei civile nr. 20396 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declarat apel pârâta B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
4. Prin încheierea de şedinţă din 28 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ.
5. Recursul declarat împotriva acestei încheieri de şedinţă a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 187 R din 19 iunie 2017.
6. Prin decizia civilă nr. 375 din 5 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a constatat perimat apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 20396 din 4 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
5. Împotriva deciziei civile nr. 375 din 5 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.A., în temeiul disoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 14 mai 2018.
7. Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate …", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.
Raportând evocatele texte legale la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 din acelaşi cod, care dispun că:
"Necompetenţa este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluţioneze cererea de recurs pendinte.
Astfel, în cauză, obiectul cererii de recurs îl reprezintă decizia nr. 375 din 5 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost constatat perimat apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 20396 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus invocate, se constată că competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa ierarhic superioară Tribunalului Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. coroborat cu art. 421 alin. (2) din acelaşi cod, dispoziţii legale cu caracter imperativ, se va admite excepţia privind necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, şi se va declina competenţa de soluţionare a cererii de recurs în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 375 din 5 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.