Homicide sentencing: failure to individualize punishment under Art. 72 Penal Code and disregard of mitigating personal circumstances

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 2 martie 2004, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului C.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la 15 iunie 2003 la zi.

A fost obligat inculpatul către partea civilă U.R., soția victimei, la 500.000.000 lei despăgubiri civile (100.000.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și 400.000.000 lei daune morale).

A mai fost obligat inculpatul la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 13 iunie 2003, în pădurea Valea Ciobanului de pe raza comunei Schitu, jud. Olt, victima U.V., cioban în vârstă de 43 de ani, a fost acostată de către inculpat, nemulțumit de reproșurile anterioare că i-a reținut un câine folosit la supravegherea animalelor.

Cei doi au consumat un litru de vodcă, după care, discuțiile au degenerat în violențe fizice, victima fiind lovită de inculpat cu un ciomag în zona capului, căzând la pământ, iar în continuare, a fost lovită cu pumnii și picioarele.

Aflat în stare de inconștiență, victima a fost legată cu o sfoară de glezna piciorului drept, iar celălalt capăt la șeaua măgarului inculpatului care s-a depărtat cca. 100 m către turma de oi din apropiere lăsată nesupravegheată.

În aceste împrejurări, măgarul a târât victima până la suprafața împădurită din apropiere, ulterior inculpatul, cu ajutorul unui briceag, tăind sfoara din apropierea șeii măgarului, după care, dată fiind configurația terenului în pantă și suprafața împădurită a împins victima care s-a rostogolit către vale o distanță de aproximativ 15 – 20 m, loc în care a fost găsită decedată a doua zi, de către martorul O.M., care a sesizat lucrătorii de poliție din localitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, decurgând din pedeapsa aplicată inculpatului, apreciată a fi prea mică în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv omisiunea obligării din oficiu, în temeiul art. 17 C. proc. pen., către fiul minor al victimei, la prestație periodică, a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 255 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

S-a dispus desființarea sentinței, majorarea pedepsei principale aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la 20 ani închisoare.

A fost obligat inculpatul către partea civilă U.R. și la 500.000 lei lunar prestație periodică pentru minorul U.G. începând cu data de 24 mai 2004 și până la majoratul minorului sau intervenirea altei cauze legale de stingere sau modificare a obligației legale amintite.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei către Baroul Dolj s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, urmând să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.I. solicitând admiterea recursului și în principal, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate. În subsidiar a solicitat casarea deciziei atacată și menținerea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată de prima instanță.

Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanța de fond a aplicat o pedeapsă just proporționalizată, conform criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit textului de lege mai sus menționat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale, a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 52 C. pen., pedeapsa nu este numai un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare a inculpatului, în vederea reinserției lui în societate.

Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că aplicând inculpatului pedeapsa de 20 ani închisoare, maximul prevăzut de textul de lege incriminator, instanța de control judiciar nu a acordat semnificația cuvenită tuturor criteriilor de individualizare, respectiv datelor ce caracterizează persoana acestuia.

Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, se află la o vârstă tânără, este căsătorit și are un copil minor.

Așa fiind, instanța de apel avea suficiente elemente să constate că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată de instanța de fond era suficientă pentru realizarea funcțiilor preventive și educative ale sancțiunii penale.

În consecință, pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, și urmează să fie menținută.

Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.I. să fie admis.

Se va casa decizia atacată și se va menține sentința penală nr. 38 din 2 martie 2003 a Tribunalului Olt.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2003 la 10 august 2004.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 255 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 38 din 2 martie 2004 a Tribunalului Olt.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2003 la 10 august 2004.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.