Admissibility of revision for contradictory judgments: lack of object identity between distinct forced execution proceedings and legal aid contracts

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub dosarul nr. x/2016, Cabinet de Avocat A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3583 din 21 septembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014, susţinând că este potrivnică deciziei nr. 209 din 24 iunie 2016 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Prin decizia civilă nr. 271/A din 25 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub dosarul nr. x/2016.

4. Prin decizia nr. 1032 din 11 mai 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei civile nr. 3583 din 21 septembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, deoarece dosarele de executare silită sunt diferite, acestea fiind introduse la executori judecătoreşti diferiţi, iar titlurile executorii reprezentate de contractele de asistenţă juridică sunt diferite.

Astfel, s-a constatat că nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în realitate revizuentul manifestându-şi nemulţumirea faţă de practica neunitară a instanţelor, nemulţumire ce nu poate constitui un motiv de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Împotriva deciziei nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs revizuentul Cabinet de Avocat A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a susţinut că a fost încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât instanţa nu a pus în discuţia părţilor aspectele referitoare la practica neunitară de la nivelul instanţelor de judecată, în contextul în care acesta a fost motivul care a stat la baza respingerii cererii de revizuire.

Argumentele prezentate în motivarea cererii de revizuire cu privire la obiectul celor două hotărâri potrivnice nu au fost analizate de către instanţă, iar hotărârea recurată este lovită de nulitate ca urmare a încălcării principiilor oralităţii dezbaterilor şi contradictorialităţii.

Recurentul consideră că, în aceste condiţii, i s-a creat o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea deciziei atacate, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cererii de revizuire sub aspectul existenţei unor obiecte identice ale hotărârilor potrivnice.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. s-a susţinut că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază şi că, instanţa a respins cererea de revizuire doar prin recalificarea susţinerilor revizuentului într-un motiv ce conduce la soluţia de respingere, ceea ce echivalează cu o nepronunţare asupra fondului cererii şi încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent a mai arătat că este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susţinut că instanţa a reţinut aspecte contrare probei cu înscrisuri administrată în cauză.

Astfel, instanţa a respins cererea de revizuire reţinând că în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ B. au constituit drept titluri executorii contracte de asistenţă juridică diferite de cele regăsite în dosarul execuţional nr. x/2014 al C., motiv pentru care obiectul hotărârilor potrivnice nu poate fi considerat identic, fiind reluate dezbaterile asupra unor aspecte deja soluţionate.

Or, în cadrul cererii de revizuire s-a evidenţiat faptul că părţile au decis încheierea unui singur contract de asistenţă juridică împărţit în 30 de contracte. Toate împrejurările referitoare la relaţiile contractuale dintre părţi au format obiectul unui dosar penal, respectiv dosarul nr. x/2013, soluţionat.

În final, s-a arătat că toate aceste contracte de asistenţă juridică au format iniţial obiectul dosarului execuţional nr. x/2012, iar ulterior o parte dintre acestea au format obiectul dosarului execuţional nr. x/2014, toate fiind parte integrantă a unui singur contract, iar schimbarea executorului judecătoresc sau a dosarului execuţional nu reprezintă o modificare a modului în care părţile au înţeles să colaboreze încă de la început.

Totodată, recurentul-revizuent a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în raport cu decizia nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, sub aspectul soluţionării împrejurării care au determinat încheierea unui singur contract de asistenţă juridică.

6. Prin întâmpinare, intimata D. a solicitat anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului.

Cu privire la nulitatea recursului, intimata a arătat că motivele de casare invocate, precum şi dezvoltarea acestora, nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar simpla nemulţumire a părţii în privinţa hotărârii pronunţate nu este suficientă.

Pe fondul recursului, s-a arătat în principal că se impune respingerea acestuia, întrucât instanţa în mod corect a apreciat că nu există identitate de obiect între cele două hotărâri indicate ca fiind potrivnice.

7. Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul-revizuent Cabinet de Avocat A. a răspuns argumentelor din întâmpinare, solicitând instanţei respingerea tuturor apărărilor intimatei.

Totodată, recurentul a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, întrucât în cadrul cererii de recurs a prezentat pe larg motivele subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 30 ianuarie 2018, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

9. Prin încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2018, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis în principiu recursul declarat în cauză, fiind stabilit termen de judecată, în raport cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

10. Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului vizând greşita soluţie de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat încălcarea principiul contradictorialităţii susţinând că instanţa nu a pus în discuţia părţilor aspectele referitoare la practica neunitară, că acesta a fost motivul care ar fi stat la baza respingerii cererii de revizuire şi că instanţa ar fi procedat la o recalificare a motivelor de revizuire. Criticile sunt nefondate.

În cauză, se observă că instanţa anterioară a analizat atât motivele de revizuire dezvoltate în susţinerea cererii, cât şi excepţiile invocate de intimată prin întâmpinare, care au fost puse în discuţia părţilor şi analizate individual, instanţa pronunţând o soluţie corectă de respingere a cererii de revizuire.

Motivul care a stat la baza soluţiei de respingere a cererii de revizuire a constat în neîndeplinirea cerinţelor de la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinându-se că hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, atât timp cât dosarele de executare sunt diferite, acestea fiind introduse la executori judecătoreşti diferiţi, iar titlurile executorii reprezentate de contractele de asistenţă juridică sunt diferite.

Se constată că instanţa a procedat la analiza îndeplinirii condiţiilor referitoare la identitatea de obiect, cauză şi părţi, în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi înscrisurile depuse în susţinerea cererii, constatând că nu există identitate de obiect între cele două litigii - nr. x/2014 şi nr. y/2013.

Astfel, s-a avut în vedere că, dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Ploieşti, soluţionat definitiv prin decizia nr. 209 din 24 iunie 2016 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, a avut ca obiect contestaţie la executare formulată împotriva mai multor titluri reprezentate de 18 contracte de asistenţă juridică, iar ulterior formulării mai multor cereri de încetare a executării silite de către creditoare, instanţa a rămas învestită să soluţioneze contestaţia la executare doar cu privire la dosarul de executare nr. 1198/2012 al BEJ B. referitor la contractul de asistenţă juridică nr. x din 18 octombrie 2010 şi contestaţia la titlu vizând acelaşi contract.

Cel de al doilea dosar, respectiv nr. x/2014 al Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 3583 din 21 septembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 62/2014 al C., constatarea nulităţii unor contracte de asistenţă juridică, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din 14 martie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dispusă în dosarul nr. x/2014, suspendarea şi încetarea executării silite.

Soluţia dată de instanţa anterioară s-a bazat pe analiza condiţiilor de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, iar decizia atacată a fost pronunţată cu respectarea garanţiilor procesuale ale părţii şi a regulilor privind procedura de judecată a revizuirii.

Nu poate fi reţinut nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma căruia recurentul a susţinut că decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază şi că soluţia de respingere a cererii de revizuire s-a bazat pe recalificare susţinerilor revizuentului, cu încălcarea art. 425 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, se observă că recurentul-revizuent deşi a fost invocat acest motiv de casare - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - nu a adus argumente clare din care să rezulte nemotivarea hotărârii, acesta limitându-se la redarea conţinutului art. 425 C. proc. civ.

Trecând peste aceste observaţii, se constată că hotărârea recurată este motivată în fapt şi în drept şi că sunt îndeplinite condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că au fost arătate în considerentele hotărârii obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt, motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, fiind arătate de altfel atât motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.

Astfel, cum s-a arătat şi anterior, motivul care a stat la baza soluţiei de respingere a cererii de revizuire este cel referitor la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile pretins a fi contradictorii purtând asupra unor pricini diferite ca obiect.

Faptul că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a constatat că, în realitate, criticile revizuentului reprezintă o nemulţumire faţă de practica neunitară a instanţelor nu constituie o recalificare a susţinerilor şi nici vreo încălcare a principiului contradictorialităţii, nefiind acesta motivul care a stat la baza respingerii cererii de revizuire, cum greşit susţine recurentul-revizuent.

Totodată, nu pot fi reţinute nici criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât recursul nu are caracter devolutiv, iar prin întreaga argumentare dezvoltată prin prisma acestui motiv de casare se tinde, în realitate, la o valorificare a unei alte situaţii de fapt cu privire la relaţiile contractuale dintre părţi, aspecte ce ţin de netemeinicia şi nu de nelegalitatea deciziei recurate.

Critica referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii de şedinţă din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în raport cu decizia nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti excede cadrului procesual, motiv pentru care instanţa nu poate proceda la analiza acesteia.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuentul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.