Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp tax
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeal as untimely and un-stamped (netimbrat), ordering its annulment and leaving the Court of Appeal’s 2015 decision—which had declared the prior appeal perished—unchanged and effective. The dispute concerned an application for a presidential order to declare the lapse and annulment of a forced execution based on the 2011 execution file; the appellant, the original defendant in that execution, challenged the appellate court’s decision to declare its appeal against a first-instance suspension order as perished. The decisive legal basis was the failure of the appellant to pay the mandatory judicial stamp tax (4 RON plus 0.15 RON) prior to the hearing, triggering the automatic annulment of the recourse under Articles 1, 20(3), and 35(5) of Law No. 146/1997 and Article 9 of Government Emergency Ordinance No. 32/1995.
Legislator headnote
AI generatedart. 389 pct. 1 C. proc. civ, art. 581 C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, art. 3021 alin. (2) C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 146/1997; Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp tax: Prin sentinţa civilă nr. 5082 din 25 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului A., reţinând că cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, prin care să se constate perimarea de drept şi să dispună desfiinţarea executării silite, este neîntemeiată, având în vedere că cererea formulată, prin care se tinde la constatarea perimării executării silite şi la anularea executării silite, prejudecă în mod evident fondul contestaţiei la executare şi nu are caracter vremelnic, cererea fiind formulată aşadar cu nerespectarea vădită a condiţiilor impuse de art. 581 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la 4 aprilie 2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociaţia "Cultul Eroilor", pe calea ordonanţei preşedinţiale, constatarea perimării de drept a executării şi să se dispună desfiinţarea executării, pornită în dosarul de executare nr. 1038/2011 al BEJ B., C. şi D., conform art. 389 pct. 1 C. proc. civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 581 C. proc. civ. raportat la art. 389 pct. 1 din acelaşi cod.
2. Prin sentinţa civilă nr. 5082 din 25 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului A., reţinând că cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, prin care să se constate perimarea de drept şi să dispună desfiinţarea executării silite, este neîntemeiată, având în vedere că cererea formulată, prin care se tinde la constatarea perimării executării silite şi la anularea executării silite, prejudecă în mod evident fondul contestaţiei la executare şi nu are caracter vremelnic, cererea fiind formulată aşadar cu nerespectarea vădită a condiţiilor impuse de art. 581 C. proc. civ.
3. Prin decizia civilă nr. 1452/R din 16 octombrie 2013, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta E. şi a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., ambele împotriva sentinţei civile nr. 5082 din 25 iunie 2013 a Judecătoriei Cornetu.
4. Împotriva încheierii de şedinţă din 14 mai 2013 pronunţate de Judecătoria Cornetu a declarat recurs pârâta E., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin decizia nr. 3818 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta E. împotriva încheierii de şedinţă din 14 mai 2013 pronunţate de Judecătoria Cornetu, în favoarea Tribunalului Ilfov.
5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub dosarul nr. x/2013.
Prin încheierea de şedinţă din 11 noiembrie 2013, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
5. Împotriva încheierii de şedinţă din 11 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă a declarat recurs pârâta E., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 1225 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x din 16 noiembrie 2015, s-a constatat perimat recursul declarat de pârâta E. împotriva încheierii de şedinţă din 11 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.
6. Împotriva deciziei civile nr. 1225 din 16 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs pârâta E., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului.
7. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi art. 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, şi a reţinut:
Prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, precum şi dispoziţiilor art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de recurenta E. nu a fost ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru, împrejurare faţă de care recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 18 septembrie 2018, cu menţiunea de a depune la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat.
Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum şi de faptul că, în prezenta cauză, nu operează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului recurentei E., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta E. împotriva deciziei civile nr. 1225 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.