Jurisdiction for tax enforcement prescription and restitution claims: exclusive competence of the debtor's domicile enforcement court

Şedinţa publică din data de 27 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Direcţia Regională Vamală Iaşi - Biroul Vamal de Frontieră Albiţa solicitând instanţei să se constate inexistenţa dreptului pârâtei de a solicita executarea lor silită în ceea ce priveşte suma de 48.485 euro întrucât a intervenit prescripţia executării silite, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 48.485 Euro.

Tribunalul Iaşi, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 433din 05 martie 2018 a declinat competenţa de soluţionare a cererii, formulată de reclamanţii A. şi B., în favoarea Judecătoriei Giurgiu, reţinând, în esenţă, că analiza susţinerilor reclamanţilor nu poate fi făcută decât în cadrul procesual edictat în materia executării silite, respectiv în cel reglementat de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., text care dă în competenţa instanţei de executare toate cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel, s-a reţinut că în soluţionarea prezentei acţiuni competenţa aparţine Judecătoriei Giurgiu, ca instanţă de executare, de constatare a inexistenţei dreptului pârâtei de a solicita executarea silită a sumei de 48.485 euro şi de restituire a sumei de 48.485 euro asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurător, sechestru ce nu s-a desfiinţat, nu s-a ridicat, ci s-a transformat în sechestru definitiv, executoriu, pentru realizarea scopului său, acela de a asigura satisfacerea creditorilor în favoarea cărora a fost luată măsura.

Judecătoria Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 2886/2018 din 16 mai 2018 a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi şi Judecătoria Giurgiu şi a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză competenţa pentru soluţionarea cererii reclamanţilor nu se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., ci conform dispoziţiilor de drept comun.

Astfel, s-a reţinut că dată fiind valoarea litigiului, respectiv 48.485 euro, competenţa materială revine Tribunalului, luând în considerare faptul că această valoare depăşeşte pragul de 200.000 RON, prag care în baza art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. atrage competenţa materială a judecătoriei.

Totodată, s-a reţinut că din punct de vedere teritorial, competenţa se stabileşte conform dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar în cauză pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Direcţia Regională Vamală Iaşi - Biroul Vamal de Frontieră Albiţa are sediul în Iaşi.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Giurgiu competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Direcţia Regională Vamală Iaşi - Biroul Vamal de Frontieră Albiţa au solicitat să se constate inexistenţa dreptului pârâtei de a solicita executarea lor silită în ceea ce priveşte suma de 48.485 euro întrucât a intervenit prescripţia executării silite, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 48.485 Euro.

Potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menţionat, competenţa de soluţionare a unei cereri privind contestaţia la executare - cum este cazul în speţa de faţă, aparţine instanţei de executare.

În acest sens, devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziţie derogatorie de la competenţa stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului este instanţa competentă să soluţioneze cererea de validare poprire.

Cum în cauză domiciliul debitorilor A. şi B. se află în Giurgiu, judeţul Giurgiu, în circumscripţia Judecătoriei Giurgiu, rezultă că această judecătorie este instanţa de executare competentă să soluţioneze acţiunea de constatare a inexistenţei dreptului pârâtei de a solicita executarea silită a sumei de 48.485 euro şi de restituire a sumei de 48.485 euro asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurator, sechestru ce nu s-a desfiinţat, nu s-a ridicat, ci s-a transformat în sechestru definitiv, executoriu, pentru realizarea scopului său, acela de a asigura satisfacerea creditorilor în favoarea cărora a fost luată măsura.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2018.